Rătăcind pe străzile poeziei şi vinului l-am
descoperit prima oară pe Firiţă Carp. Ne-a aşteptat conspirativ (se tăiase
curentul) cu o luminiţă în mână, strecurată dintr-o lanternă de buzunar, să
ne-arate drumul spre cantonamentul dumnealui de la editură, ca un adevărat
detectiv literar pregătit de o nouă aventură. Ne-a făcut pârtie cu lumina pe
scări în întuneric, nu se mai terminau scările, pare că traversasem toate
stările din ţinutul siberic…
De unde era să ştim, vai, că la staţia Direcţiei
9 pe linia de tramvai în acea noapte vom ajunge direct în rai?... Fierbeau
sarmalele la foc mic, mămăliga bolborosea într-un tuci, fasolea scotea vălătuci de aburi
în altă oală… Parcă se punea de-o răscoală într-un festin cu haiduci!
Florin Dochia în
ţinută strălucitoare de gală, ne-a aşteptat cu eşarfa legată la gât şi ilic
negru elegant, hotărât să ne întrebe galant înainte să ne-aşezăm la masa
bogată, dacă ne-am luat poezia la noi?
Doar Cristina Berinde n-o
avea, dar ea era poezia însăşi, nu-i aşa?... Dochia insista, vroia, era
important de ştiut, ne-a întrebat pe fiecare dacă am adus-o, despre poezie vorbesc,
îmbrăcată în cămaşă de noapte, sau nud?… Am prins nişte şoapte, nu mă feresc să
recunosc şi acum le aud în parfum de mosc!
Ne-am făcut plinul cu
bunătăţi, a curs vinul din soiuri alese cu dulceaţa şi puterea lui şi poezia a
dansat pe mese. Doamne! Şi ce mai fese avea dimineaţa, înainte să se lase ceaţa
peste vederea mea!...
Ma bucur ca ii cunosc pe unii dintre voi. Felicitari ca va intalniti!
RăspundețiȘtergereMultumiri pentru gandul bun!
Ștergere