joi, 18 mai 2017

Tablete în alb şi negru




*

          Mă aflu într-o complicată eroare, ca și cum aș vrea sǎ ridic un zmeu ca sǎ pot recepţiona sau emite un mesaj, dar nu știu sǎ strunesc curenţii de aer pentru că vântul s-a pornit brusc din toate direcţiile. Acul busolei, cel care ar fi trebuit să-mi indice dreapta cale, parcă a înnebunit sub cadran, rotindu-se bezmetic precum elicea unui elicopter. (aeroplan ar suna mai bine, dar fără elice nu ţine!)     
Mișcarea elicei îmi încolăcise braţul deasupra capului într-un nod marinăresc, una cu sfoara zmeului. Și, de parcă aș fi parașutat la un Dineu cu proști, am văzut spectacolul la Naţional cu Mălăele în rol principal ţinând neapărat să-și pună cu capul pălăria în picioare, sau cu picioarele pălăria pe cap,nu mai știu precis!...
La fel și zmeul meu, parașută mută în loc să se înalţe în câmp deschis să recepteze mesajele cifrate din Paradis confundă raiul cu iadul şi se dă de pământ pe o pală întoarsă de vânt că i-a promis talpa iadului nestemate.
Nu te supăra frate, da şi răsadul în propria lui rădăcină pentru libertate, întâi se tăvăleşte în noroi şi abia mai apoi se închină!…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu