Halep şi Orfeu

Nu am scris nimic despre finala pierdută de Halep, nu pentru că aş fi fost dezamăgit sau altă năzbâtie, ci pur şi simplu pentru că nu am văzut meciul. Pe altarul artei, trup şi suflet, am trădat-o pe Simona făcând o noapte albă cu poezie şi vin.

Mărturisesc a fost un chin să mă trezesc ieri abia în setul trei! La mine încă nu se luminase bezna şi ea în dureri îşi bandaja glezna…

Am sperat să se întâmple aşa! Cu încă un trofeu câştigat l-ar fi luat pe Orfeu custode, să-i închine ei ode nu nimfei Euridice – şi-ar fi muşcat-o şarpele cum se zice, două-trei!…

Nu era oportun să crezi că ai putea fi cel mai bun înaintea unui grand slam precum Roland Garros-ul!

Mă tem că din cauza mea, necredinciosul Toma, i s-a sucit osul şi-a pierdut finala de la Roma!