sâmbătă, 19 august 2017

Hora Staccato la Cincinnati






Astăzi cuvintele şi-au pus ie şi dansează pe Câmpia Libertăţii Literelor Hora Staccato a lui Grigoraş Dinicu. Iar a câştigat azi-noapte Simona Halep şi e într-o nouă semifinală la turneul Premier de la Cincinnati!

Viorile şi suflătorii au făcut rost de rachete(din geanta mare, roşie a Simonei) şi  le-au transformat slăbind racordajul, în prinzătoare de fluturi.

Toată orchestra se zbenguie pe pajişte în timp ce bagheta magică a dirijorului Darren Cahill a rămas întinsă ca o floretă către inima posterului Joanei Conta, purtat în triumf de Ilie Năstase…

vineri, 18 august 2017

O carte nouă



Un lin e un peşte cu solzi mărunţi care nu trăieşte în munţi, îi place mai la vale şi tace spunându-şi povestea prin bălţi de apă dulce şi limpede.
Un lin e şi un vas de doage din lemn ca un jgheab în care se desface să se culce vinul din boabe oloage de struguri, sau fermentează ca nebunele, prunele, toamna târziu când e gata să joace alcoolul pe ruguri, în viu … 

Lin e zborul domol, potolit, fără salturi şi treceri bruşte. Un fel de momeală de muşte din care să muşte în undiţă linul (Tinca tinca) şi să-şi înalţe cu cricul linkul sau linka spre o carte nouă.
Alege cetitorule pălinca sau vinul, fă-ţi plinul şi dă-l mai departe! 
... Dacă alegeam obletele, l-aş fi aiurit cu tabletele...
Dă-n fiert alambicul la Grinta!
Au sosit coperţile… 

Post scriptum. 
Izvorul de carte rătăceşte şi prin Direcţia 9.

marți, 15 august 2017

Ramayanele. Variantă





în rama sufletului meu
au înserat
ramayanele
 
fotografii mişcate  
de vântul călduţ  
al sentimentelor  
care adie  
din când în când
să-ţi încerce
rezistenţa memoriei


şi memoria surdă
precum carnea
trupului sterp
trage de tine
cum un clopot
în dungă
să-ţi scuture rugina
de pe frunze
să fie toamna
lungă…

luni, 14 august 2017

Ramayanele




în rama sufletului meu
s-au înserat în timp
ramayanele
fotografii mişcate
de sentimente
ca de un vânt călduţ
care adie
din când în când
să-ţi încerce
rezistenţa memoriei


şi memoria surdă
precum carnea
trupului sterp
încărcată încă de frunze
trage de tine
să rămână toamna
cât mai lungă…
(scrisa acum cinci minute privind la fotografie. 14 august 2017)

sâmbătă, 12 august 2017

Halep contra Halep


Am ajuns acolo unde ne stă bine să fim, în semifinalele unui alt turneu important, de data asta Turneului Rogers Cup de la Toronto. Aşa ne-a obişnuit domnişoara Halep de ani buni, să fim acolo unde elita sportului alb îşi tranzacţionează trofeele mari şi noi, publicul privilegiat, suporterii  români, să ne putem manifesta satisfacţiile şi trăirile în mod direct, implicat.

Putem flutura cu mândrie drapelul la victorie, putem tremura la break-ul pe care îl face adversara Simonei, sau după un insucces, firesc la un moment dat, putem să ne arătăm pe facebook nemulţumirile, devenind excesiv de exigenţi şi exprimându-ne doct, că la fizicul ei nu avea ce să caute pe terenul de tenis…

S-a gândit cineva că domnişoara Halep nu are timp pentru viaţă personală? Că nu e doar un mecanism care întoarce mingiile de pe fundul terenului şi, din când în când, în inima ei poate să cuibărească un sâmbure al îndoielii, sau poate nu-i dă pace un fior încolţit în trupu-i tânăr dornic de iubire…

Mulţumim Simona, nu ne lua în seamă! Noi am vrea tot timpul trofee. Dacă s-ar putea un grande slam, apoi altul şi încă unul, dar ai grijă în primul rând de viaţa ta!

Mă tem că m-aş supăra dacă Simona nu ar câştiga la noapte cu Svitolina!