Din
nou o victorie mare! Un meci pe viaţă şi pe moarte cu un început mai greu
pentru Halep. Dar ce revenire de la 0-4 la 5-5! Până la urmă killerul Kerber
câştigă primul set pe câteva greşeli ale Simonei, dar şi pe ascuţimea
unghiurilor la retururi, pe care le stăpâneşte savant nemţoaica. 6-7.
Începe
setul doi. Numai român să nu fii! Atentă, concentrată, oţelită, Simona intră
frontal în luptă încercând să facă greşeli cât mai puţine. Meciul e de un
excelent nivel, cum era de aşteptat şi nervii noştri sunt mai întinşi decât în
rachetă corzile care plesnesc de tăria loviturilor. Se joacă în raliuri lungi,
cu întorsături de frază, mai ceva decât într-un roman psihologic modern.
Balanţa se înclină când de o parte când de cealaltă, zborul continuu al mingii
se prelungeşte ca într-un şah etern.
Nimeni
nu are timp de lamentări. Uneori arbitrul Kadar Nouni coboară de la pupitru pe
scări, să citească urmele trasoarelor lăsate pe tuşă. Sus în cer se deschide o
uşă şi soarele priveşte încântat înapoi cum câştigă Halepa noastră setul doi. 6-2!
În
Setul decisiv am căutat în statistici… În definitiv de ce să nu fim reci şi să gândim
pozitiv! Meciurile lungi în partidele cu
Kerber le-a câştigat Simona. De ce să părăsim zona?... Stând de pază ca un
cerber şi jucând agresiv, sigur Kerber va scrie mâine un catren, iar Halep va
servi în teren semifinale pe pâine! 6-3!
Şi
ultima veste. Atenţie că vine pe şine ca un bolid, diva, locomotiva Buburuza!… Andaluza!
Vrând să dărâme un zid…Dar mâine e altă poveste. Aşadar azi să ne bucurăm!
