La multi ani Ioni

Soaţă dacă vrei să fii

răsfăţată de copii

şi iubită de nepoţi

nu mai sta-n bucătărie!...

Să ne faci o bucurie,

poartă-te cum nici că-ţi pasă,

stai şi tu cu toţi la masă,

măcar azi să fi servită…

Hai că poţi!

Duplex cu lansari de carti

           Invit, impreuna cu Mirela Ianus Dinga, pe oricine poate sa ajunga in Bucuresti, sa-si castige vremea la o lansare de carti!

         

Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate! Rar conjuncţia astrelor și oamenii permit ca apele sǎ rămână limpezi, albastre și riguros individualizate în albia lor, astfel ca ţesătura întregului sǎ ofere un covor viu integrând dinamic sufletul unui popor.

Meşterul

La Baia Mare, un mare meşter zideşte o cetate de suflet care să dăinuiască peste timp. Sunt ziduri groase de cărţi eCreator, înălţate cărămidă cu cărămidă, care se deschid celor care vor să intre ca prieteni în cetate. Recenta trecere pe sub hăizaşul porţilor maramureşene în cadrul manifestării Maramureşul şi unirea minorităţilor şi Ediţia III-a a premiilor eCreator, proiect comun al Consiliului Judeţean şi Asociaţiei social-cultural-creştine eCreator, m-a purtat prin locuri încărcate de tradiţie, dar în aceeaşi măsură dăruite cu exuberantă tinereţe şi încredere în viitor.

În periplul nostru am întâlnit la Ruskova un sat cu cinci mii de locuitori ucraineni, un grup de liceence. Le-am luat cu noi în autobuz o parte din drum. Purtau cu mândrie straiele specifice locului. Frumoasele rutence se foiau şi sporovăiau ca nişte cinteze. vorbeau curat în româneşte, în ucraineană, în ungureşte, în germană şi în engleză. Erau cu siguranţă copii europeni şi aşteptau zilele de sărbători ale Crăciunului ca să colinde la Viena.

În biserică unde ne-au întâmpinat cu cântece dumnezeieşti, glasurile lor ne-au umplut inimile de bucurie şi optimism. Le scânteiau privirile precum florile de mină la Baia Mare (într-o altă vizită), scoase din adâncuri şi aduse ofrandă la picioarele Maicii Domnului, într-o biserică din centrul vechi.

Nu ştiu dacă noi prozatorii, poeţi şi oameni de cultură reuniţi din toate zările, am reuşit să onorăm cum se cuvine prin conferinţe şi lecturi, eforturile gazdelor noastre! Ce ştiu personal e că m-am întors acasă mai bogat în prieteni, cu o diplomă pentru care îi mulţumesc neobositului meşter Ioan Romeo Roşiianu şi cu un minunat tablou dăruit de un înger!

Copac major

Un copac vorbitor e un profesor major!

Am văzut copacul cu coroană falnică în amfiteatrul Colegiului Naţional Pedagogic Spiru Haret de la Buzău, urcat pe scenă şi înconjurat de aplauzele asistenţei ca de un frunziş tânăr, care revenise înaintea iernii din călătoriile vieţii pentru a sărbători o nouă carte a profesorului.

Şi profesorul Aurel Anghel de la înălţimea celor 80 de ani, cu lacrimile mustind în priviri, îi primea pe toţi între crengile sale încă puternice, aşezându-i pe fiecare la locurile lor în băncile din inima sa mare, să le predea o lecţie despre cum trebuie să călătoreşti în lume cu ochii deschişi, dar să nu uiţi niciodată că pe pământ, raiul e acolo unde te naşti şi iubeşti prima oară.

Şi pentru ca să-i uimească încă odată, profesorul a trimis o elevă la bibliotecă unde adăsta pe un raft, pregătită dinainte, o vioară şi s-a avântat pe strunele ei cu arcuşul în înalt, sfidând la modul tezaur o privighetoare scăpată direct dintr-o colivie de aur.

Un eveniment viu cu totul şi cu totul reuşit la care au ţinut să participe o seamă de scriitori importanţi. Mi-e teamă să le scriu numele, şirul ar fi prea lung şi s-ar stârni din senin invidiile…

La festin s-a servit vin alb divin şi zeiesc cu rubine. Şi printre multe cele gustări, pui Shanghai(!)… de peste mări şi ţări. Firesc doar se lansase cartea Chinezul de lângă mine.

Mulţumim domnule profesor, mulţi ani şi multe cărţi!

Cafenea in decembrie

Multumiri Directorului Cafenelei!