La multi ani Ioni

Ne bucurăm că anii trec,
aşa ne-a zămislit natura,

să tragem viaţa la refec
de se destramă cusătura

Şi-o luăm din nou de la-nceput
ca şi cum azi nu mai contează,
mâine i-un alt necunoscut
care abia se luminează…

La multi ani Ioni

Soaţă dacă vrei să fii

răsfăţată de copii

şi iubită de nepoţi

nu mai sta-n bucătărie!...

Să ne faci o bucurie,

poartă-te cum nici că-ţi pasă,

stai şi tu cu toţi la masă,

măcar azi să fi servită…

Hai că poţi!

Duplex cu lansari de carti

           Invit, impreuna cu Mirela Ianus Dinga, pe oricine poate sa ajunga in Bucuresti, sa-si castige vremea la o lansare de carti!

         

Întotdeauna lucrurile sunt, nu par, amestecate! Rar conjuncţia astrelor și oamenii permit ca apele sǎ rămână limpezi, albastre și riguros individualizate în albia lor, astfel ca ţesătura întregului sǎ ofere un covor viu integrând dinamic sufletul unui popor.

Meşterul

La Baia Mare, un mare meşter zideşte o cetate de suflet care să dăinuiască peste timp. Sunt ziduri groase de cărţi eCreator, înălţate cărămidă cu cărămidă, care se deschid celor care vor să intre ca prieteni în cetate. Recenta trecere pe sub hăizaşul porţilor maramureşene în cadrul manifestării Maramureşul şi unirea minorităţilor şi Ediţia III-a a premiilor eCreator, proiect comun al Consiliului Judeţean şi Asociaţiei social-cultural-creştine eCreator, m-a purtat prin locuri încărcate de tradiţie, dar în aceeaşi măsură dăruite cu exuberantă tinereţe şi încredere în viitor.

În periplul nostru am întâlnit la Ruskova un sat cu cinci mii de locuitori ucraineni, un grup de liceence. Le-am luat cu noi în autobuz o parte din drum. Purtau cu mândrie straiele specifice locului. Frumoasele rutence se foiau şi sporovăiau ca nişte cinteze. vorbeau curat în româneşte, în ucraineană, în ungureşte, în germană şi în engleză. Erau cu siguranţă copii europeni şi aşteptau zilele de sărbători ale Crăciunului ca să colinde la Viena.

În biserică unde ne-au întâmpinat cu cântece dumnezeieşti, glasurile lor ne-au umplut inimile de bucurie şi optimism. Le scânteiau privirile precum florile de mină la Baia Mare (într-o altă vizită), scoase din adâncuri şi aduse ofrandă la picioarele Maicii Domnului, într-o biserică din centrul vechi.

Nu ştiu dacă noi prozatorii, poeţi şi oameni de cultură reuniţi din toate zările, am reuşit să onorăm cum se cuvine prin conferinţe şi lecturi, eforturile gazdelor noastre! Ce ştiu personal e că m-am întors acasă mai bogat în prieteni, cu o diplomă pentru care îi mulţumesc neobositului meşter Ioan Romeo Roşiianu şi cu un minunat tablou dăruit de un înger!