duminică, 23 decembrie 2018

Saptamana lui Firita Carp



Un dans al fulgilor de nea s-a încins peste ultima seară de sărbătoare a lui Firiţă Carp şi a editurii sale Detectiv literar, la librăria Mihail Sadoveanu. Până şi personajele cărţilor de pe rafturi, sub privirea mustrătoare, poate a celui mai cultivat şi longeviv librar, prieten al scriitorilor, Geta Munteanu, s-au oprit din sporovăială ca să asculte şi să nu deranjeze asistenţa, mai puţin numeroasă dar de calitate, a celor care au reuşit să ajungă la locul faptei.           
Au fost scânteieri de argint, nu vă mint, mai ales în dialogul dntre cei doi magicieni ai cuvântului, unul profesor de critică Mioara Bahna, celălalt prozator important, Ştefan Mitroi, amândoi bucuroşi de tăineală la ceasul înserării.
S-au emis idei, s-au tras concluzii cu asupra de măsură despre rostul şi rolul pisicilor în cultură, chiar a fost emis un reproş căci la asemenea inflaţie de literatură de coş, unghiile felinelor n-ar mai trebui tăiate…
Cu şarmul lui, Dochia a explicat doct, rar şi cu fermitate, că nu trebuie să fii Cerbere! E mai reactiv un decoct din plante medicinale, să extragi esenţa prin fierbere şi să calmezi viitorul. Măcar nu dai motiv să reacţioneze roborul,  duplicitar
În ultima seară, prestator de stare bună în poezie, Anca Bucur a fost în ton! Celălalt invitat Sorin Calea n-a ajuns, adevăr grăiesc!… Ne-a trimis o scrisoare explicită răspuns din Valea Iaşului, i-a intrat în ochi o crenguţă înflorită de măr. Sper să fi fost domnesc, de sezon
Sorin, altădată o să citim mai aplicat, o damigeană cu vin!...
La final m-am uitat la Firţă, bonom, egal cu sine în grad de General, cum aprecia doamna Geta, linear ca un curs valutar ţinut în adormire cu o baghetă de vrăjitor.
Îi strălucea în privire o luminiţă cât un far călăuzitor!… Mulţumit că şi anul ăsta i-a ieşit!

Ne revedem la anul şi la mulţi ani!






sâmbătă, 22 decembrie 2018

In Iarna poetilor


Iarna poeţilor este o antologie care vorbeşte despre prietenie şi frumuseţe a oamenilor din Maramureş…






Solitar


Solitar

la fereastra vagonului
cu ochii în palma cu care
mângâi imagini
cercetez

am atins
linia albă a umbrei
conturul
unei femei
sub cearşaful nins
                                       
urmez
calea dreaptă
fără patimi
deschisă mâinii
Lui Dumnezeu

de săptămâni
adnotez pagini…
dincolo de iarnă
mă aşteaptă
femeia cu cinci sâni
          
Al cincilea anotimp. Volum in preggatire

joi, 20 decembrie 2018

A fost ziua treia


A locui lângă poezie ca pe malul unui lac…
A locui poezia ca o fiinţă acvatică…
A locui fără poezie ca o piele de şarpe abandonată…
A înlocui poezia cu o femeie pe care nu o vei întâlni vreodată.

Poezia lui Florin Dochia se eliberează de metafore în Noptalgiile sale, nu la fel ca legendarul personaj feminin cu acelaşi nume din basmele românilor, care-şi aruncă pe rând cele douăsprezece cojoace amăgită de vântul călduţ primăvăratic al soarelui, ci e mai degrabă  o fiinţă hieratică, ceva între gheişă şi curtezană, încălzită din interior în lumina rece a lunii, ce se eliberează cu neuitare de sine, cu răbdare şi artă - de lucrurile intime… .
Dochia este în Noptalgii egal  cu el însuşi, păstorind în marginea raiului un cortegiu de fluturi (Marii, Lanily, Emily, Minumi, Anelise) desigur ca un mare maestru în ceremoniile ceaiului, căci nu-i aşa,
numai o femeie cunoaşte
adâncimea neantului
numai ea poate coborî
fără a se pierde
până la capătul
de unde pentru mine
nu mai există întoarcere

A fost ziua treia la sărbătoarea Detectivului literar al lui Firiţă Carp şi cu un important debut; Elena Dinu, Poeme!

e primăvară-n toamna
întinsă la uşa mea, în taină…
lucrare de-nceput de vis
trăit în somnul pământului…

Şi când se scrie aşa, ai certitudini!

„se strânge aripa sub rana din coastă”
şi darul rămâne primit!