Dune

Înţepeniseră

flori de gheaţă

pe geamuri,

gândurile.

Rânduri

rânduri de ochi

tăvăliţi

în nisipul

încins.

Traversam

printre

dune

pustiul.

Eram fiul

unui măslin,

înrădăcinând

umbra,

în jarul aprins.

Când şi când,

sta să pice şi pica

din pom,

fructul prea copt

Se apleca

să-l ridice

măslinul,

dar pica

altul la loc.

Un timp,

am perpelit

scrumbiile

în sarea nisipului.     

Le împingeam

cu piciorul

târşit,

făcând iar

câţiva paşi…

Şi-a pierdut

răbdarea, obosise.

Nu se mai putea

îndoi

S-a trezit

ca din vise,

buimac,

la ultima

scrumbie.

Încă vie

în mâna sa

sfârâia

pe jar.

Şi-a şters

cu dosul

palmei,

apăsat,

gheaţa din ochi.

„Doamne şi acum

ce mă fac?...” 

Se regăsise-n cuvinte

şi gândi.

Înapoi

dau de scrumbii.

Dacă merg

înainte…

Fie ce-o fi!

Detectiv cultural pe urmele Tobarlanilor

Detectiv literar LINK

Multumiri celor doi detectivi speciali Firita Carp si Florin Dochia

Rugbyul precum viaţa...

"Mi-a venit în minte dintr-o dată grămada ordonată a unui meci de rugby, spinările înconvoiate ale jucătorilor, legând cu umerii încleştarea echipelor în cele două capete de pod. Pe sub pod, printre picioarele încordate ale jucătorilor, se strecura ca o idee, ovalul mingii. Ar fi trebuit doar s-o prind şi s-o arunc înapoi la un coechipier, pe aripă. Genială regula descoperită de inventatorul acestui sport, ca totdeauna jucătorul care primeşte pasa să se găsească în urma mingii. Înaintezi numai privind înapoi, ca să poţi depune mingea în terenul de ţintă. Şi mai poţi câştiga puncte, dacă reuşeşti să arunci cu piciorul mingea printre buturi."

(Tobârlanii. Ion Toma Ionescu)

N.A. Aum ştiu care e următorul proiect. 

Bună dimineaţa soare

Mă aflu într-o complicată eroare, ca și cum aș vrea sǎ ridic în soare un zmeu ca sǎ pot recepţiona un mesaj din cer, dar nu strunesc curenţii de aer pentru că vântul s-a pornit ca un caier din toate direcţiile. Acul busolei, cel care ar fi trebuit ipotetic după toate convenţiile să-mi indice calea, parcă a înnebunit sub cadran, rotindu-se bezmetic precum o elice de aeroplan. Ca purtător de elice era inapt. I-am zis aşa, pentru rimă…  Sper că nu-i o crimă, el fiind elicopter în fapt.

Mișcarea elicei îmi încolăcise braţul deasupra capului într-un nod marinăresc, una cu sfoara zmeului. Și, de parcă aș fi fost parașutat la un Dineu cu proști, – am văzut spectacolul la Naţional cu Mălăele în rol principal, ţinând neapărat să-și pună pălăria pe cap cu picioarele…– la fel și zmeul meu, parașută mută – în loc să se înalţe în câmp deschis către soarele din vis, să recepteze mesajele puse în undă din Paradis – confundă raiul cu iadul, şi se dă de pământ pe o pală întoarsă de vânt, amintindu-şi că i-a promis talpa iadului, nestemate.
Nu te supăra frate, da şi răsadul de roşii în propria lui libertate, întâi îşi tăvăleşte rădăcina în noroi şi abia mai apoi îşi înalţă tulpina şi se închină!…

Prostituata regală

Am citit zeci de tratate

privind corpul femeii divin,
cu linii perfect ajustate

rotunde şi prelungi,

care nu pot ascunde

minunea scânteii
când ajungi, sub crusta

boabei de struguri

în vin.

Ideile

cum că propriile corpuri

le aparţin, sunt depăşite

şi vetuste, fum…
Îmi asum ce spun,
de la ascet la poetul nebun.

Nu ele, femeile şi-au
modelat corpul
din praf de stele…
Şi nici nu l-au capturat

din ecranul

unui cinematograf…

Corpurile femeilor aparţin zeilor

vieţii şi dragostei.

Legenda fiicei faraonului Keops
zice într-un paragraf

din addenda vieţii ei sexuale:
Fiecare dintre aspiranţii amanţi
să-şi aducă amenda
în pietre pătrate, nu în talanţi,
în schimbul favorurilor sale.

A fost cu mii de bărbaţi
fără hei, fără eh,
satisfăcută să vadă

în pământuri aride
cum creşte în jurul ei
zidul marii piramide
din Gizeh