Poftiţi de lecturaţi, de la Florin Dochia cetirea! Revistă e Nouă, nu vă luaţi după anul apariţiei de pe frontispiciu! Acolo nu-i o greşeală omenească, nici capriciu, nici mâna opoziţiei aiurea-n tramvai… E ştirea CĂ, până şi Cronos e musai SĂ, poarte mască!
(Am simţit nevoia să zâmbesc, mulţumindu-i lui Florin Dochia, unul dintre cei mai buni făcători de reviste)
Viaţa e mai complicată
decât povestea câinelui Haschi,
întâmpinându-și stǎpânul
la peron, într-o gară
prin care trenurile
trec la ora fixată,
până când într-o zi
trenul lui n-a mai sosit.
Dar Haschi a continuat
sǎ revină așteptând
la aceeași oră,
nouă ani la rând.
Azi l-am văzut pe Haschi
stând direct pe traverse,
cu privirea lungă aţintită
paralel între șine.
Mecanicul i-a ghicit
lucirea, golul din ochi
și-a oprit locomotiva
câţiva metrii în faţa lui.
Ca altădată, de la bord
a coborât stăpânul,
l-a luat pe Haschi și-au plecat
amândoi înspre nord,
pe câmp.
Dacă s-ar şti
că omenirea
îşi ţine într-un cip
fericirea,
din zori de zi
descântând
de deochi,
am petrece
prin ochi
munţi de nisip,
până ce
am orbi…
Abia sfârşitul
ne-ar descoperi
pontul…
Un concept
ascuns din litere
de întuneric,
în ştirea
că frontul
atmosferic
şi fericirea,
nu mai au circuitul
îndeajuns
de înţelept…
1. Stăm în case ostatici,
împletind apatici
plase de vânt
în fuioare de nor…
La televizor se transmite
o dramoletă uşoară
dintr-un serial
cu o planetă bizară,
rămasă fără oameni
şi fără semnal…
Un înger de fier,
sub brazda din cer,
răstoarnă în draci,
cenuşă şi oase de fum,
rămăşiţe şi scrum
dintr-un sol roditor
altădată,
mărunţit şi suflat
pe goarnă, ca la carte,
pământ de flori
atins de moarte,
cernut
şi cărat în saci…
Nefericita aia,
evident singură,
a deschis iară
sezonul de vară,
sărind şotronul
în piciorul gol,
direct
pe miriştea rămasă.
Un şotron dement…
Şi continuând firul dramei
pe latura neguroasă,
dansa haotic
un dans erotic, la bară,
pe toporiştea de coasă,
deasupra lamei
cu tăiş ascuţit…
Un vârtej
de rotocoale spirale,
cum văzuse ea
la o dansatoare
de la românii au talent…
Urma-i sângerie,
urca pe vrej,
insolent,
până-n soare…
Staţi acasă, distanţaţi!
Nu treceţi strada!
Moartea e atinsă de virus
şi masca subţire de nori Cirus,
n-o poate ţine în fire!
N-aveţi cum s-o salvaţi!...
Cum să te opui sorţii,
Cu interfaţa de nori?...
Poate să cadă din cer zăpadă
şi morţii, i se ia viaţa!...
Iar anonimii de noi, fără moarte,
cum trăim mai apoi?...
(Dans la bară)
