sâmbătă, 31 iulie 2021

Cu un ceas mai devreme

 














    Între Ziua Prieteniei şi ziua aniversară a lui Ioan Romeo Roşiianu mi-a ieşit o poezie vie (de fapt o versiune nouă)...

                 *

Am strâns azi noapte,  

toată isteria din pomul vieţii.

Precum alcoolul, mi-am luat tăria

din inconsistenţa fructelor coapte.

 

Oare mai ştii, bunule om,

câţi sacerdoţi ai răspopit?

Roiau ca stele căzătoare

şi-n cerul tău i-ai omenit pe toţi!...

 

Nu mă voi înfrupta la festin,

în loitra Carului Mare nu voi urca,

Dumnezeu mi-a rânduit

ceva iepure la inimă...

 

Şi, cu animalul străin în piept,

există riscul să nu pot desluşi

animatoarea dintre reprize,

Pe Zinca, cea care împarte vize...

 

De data asta, sub clar de lună

nu vom combate, amândoi

în aceleaşi ringuri, frate!

Vom bea palinca împreună, singuri.

 

La mulţi ani!

 


vineri, 30 iulie 2021

Amar

 


Un zâmbet amar de Ziua internaţională a prieteniei:

îmi ajung
      degetele
          de la o mână…
               până
                    finalizez
                    de numărat
                    în gând
                    prietenii

şi-mi pare
că-s ciung
şi mă doare
când
     realizez
          că am operat
               doar cu numere
                    binare

TeniSUL ca SOLfegiu

 



Am văzut meciul de tenis dintre Djokovic şi Zverev de la Olimpiadă. Un joc de şah între mari maeştrii, sau un DUel de COlecţie între un Stradivarius versus Guarneri, câştigat olimpian de cel care a vrut la un moment dat să-şi rupă la nervi, corzile vocale, dând cu instrumentul de SOL. Ce bine că n-a reuşit! Din acel moment nota DO de sub-SOL a prins înălţimea cuvenită, atingând DO-ul de sus, şi rezonanţa Stradivariusului său, în interpretarea solistului Sverev, l-a vrăjit până şi pe taciturnul Djokovici...

Novak Djokovic - Alexander Sverev  6-1, 3-6, 1-6


joi, 29 iulie 2021

Aur şi argint

 


Am ascultat imnul României venind de la capătul pământului, din Ţara Soarelui Răsare, mândri pentru că acolo la Olimpiadă se întâlnesc toate privirile lumii înclinându-se gloriei, o clipă cât veşnicia.

Si cât de frumoase erau fetele noastre, Ancuţa Bodnar şi Simona Radiş, zâmbind fericite la împlinirea unui vis şi privind emoţionate cum se ridică tricolorul în cer pe cel mai înalt catarg.

Medaliile noastre olimpice sunt tot mai rare, căci filonul de aur al fiinţei neamului s-a ascuns într-un nor negru, antrenat să colinde dincolo de fruntarii, căci de la o vreme am uitat mineritul cinstit, pe pământ şi în cer, de parcă noi toţi românii am muşcat dintr-un măr otrăvit...

Mi-e dor de ploile de vară cu soare, scurte şi repezi, scuturate în câmp,  limpezind aurul grâului! Mi-e dor de bobul de nisip auriu, cernut din inima munţilor, strălucind pe prundişul râului! Mi-e dor de chipul senin al Nadiei cu zecele ei celest scris pe tabelă. De un rest de pagaie, frânt din braţul de titan al lui  Paţaichin! Mi-e dor de Gabi Szabo cu pasul ei aerian de gazelă şi părul de aur în vânt

Mi-e dor de o ninsoare curată, discretă, care să albească în sufletele noastre toate relele, să nu mai auzim de pandemii, de furtuni şi de grindină, de meteoriţi uriaşi căzuţi pe planetă, din stelele...

Mi-au venit în minte ca un cap de pod, versurile Marelui Voievod al Neuvintelor sale, Nichita.

„Nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte...”

Prea mult sânge şi prea puţin vorbim în ultima vreme, româneşte!

 

miercuri, 28 iulie 2021

Mirobolantul Mirel

 


S-a aflat filosofia ofensivă de doi bani a lui Rădoi! Băiatul ăsta e un soi de Nietzsche în derivă. Succint în declaraţia lui, a vorbit după ultimul meci să-l audă naţia când trebuia să tacă! Caterincă, doar caterincă, fără niciun gol al tău în trei meciuri!...  Asta oriunde în lume e de rău!... Paşol na turbincă în trei secunde! Nu te ţii de glume. Nu-ţi bagi nasul când nu-ţi fierbe oala! Vezi-ţi de drumul tău! Ţine-te de scheciuri sau termină-ţi şcoala

Dar să reproducem din memorie. Aşa grăit-a Zarathustra:

„Sunt fericit pentru băieţi că am reuşit să ne ridicăm la nivelul aşteptării, depăşind inconvenientele mâncării din blide cu beţişoarele (ofu era că mâncai ce ţi se punea dinainte; orez, carne  crudă, sushi, ciorbă de linte cu tofu...), deranjaţi de lungimea drumurilor între partide, chiar dacă drumurile erau toate asfaltate şi fără gropi, iar antrenamentele în călduri şi umidităţi sporite, cu ochii cârpiţi de nesomn, le desfăşuram pe terenuri nesfinţite de popi.

Un domn Mirel, nu că ar fi doar el vinovat...