Amintiri din Curtea cu miracole

 

Scriam în 2018 pe blogul meu, în 10 septembrie, câteva cuvinte despre Ciprian Chirvasiu care venise şi el la sărbătoarea noastră lăsându-şi umbra de mătase ca un gorun retezat timpuriu peste Curtea cu miracole şi privindu-ne de sus se bucura cu noi de poezie şi de glasul măiastru al Mariei Gheorghiu. Între timp un alt gorun George Mihalcea s-a înaţat la cer să-i citeasă lui Nichita pagini din Decameronul valah, lăsând în urmă în tufişurile din curtea de pe Liliecilor nr 7 şi în inimile noastre umbra şoaptei de taină a Litughiilor lui oranj.

Mi-e dor de acele zile şi nopţi şi rasfoiesc uneori di album Fotografiile mele mişcate…

Lamentaţiile Nikonului

 

Fotografii amestecate dintr-o săptămână de plăcere cu de toate, pe Clisura Dunării, prin Cheile Nerei, spre Oradea şi Cluj. De menţionat că fără a face sluj naturii, dincolo de cascada de la Văioaga, încântat de albastrul de cobalt al Ochiului Beiului, trecând peste saga gropilor din asfalt, sarabanda ploilor şi scăderea leului, am apreciat la nivelul cel ma înalt, că ingredientele sezoniere cu păstrăv şi bere rece pot fi, când ai interzis la vin, de nota zece… aşa din senin!