Să rămâi fântâna de unde bem apă în dimineaţa fiecărei zile!
miercuri, 15 decembrie 2021
luni, 13 decembrie 2021
Dorami. Poveste de iarnă
(Alte fotografii
mişcate)
Trupul perfect
cambrat dedesubtul rochiei negre, uşoare, elegant de simplă, cu tăietură
îndrăzneaţă în acelaşi timp, nu părea stingherit de privirea-mi iscoditoare ce
nu se mai putea dezlipi să-l atingă din clipa când am intrat. O zărisem din
prima, urcând la etaj pe scara interioară din lemn, în spirală, printre
rafturile de cărţi ce umpleau cadrul până în tavan. Cu fiecare treaptă se deschidea
în faţa mea tot mai mai cuprinzător perspectiva când s-a aşezat la masa celor
trei domni, picior peste picior, susţinând parcă un ritual de vrăjire, corect
alcătuit din mişcări destinse şi zâmbete enigmatice, uşor complice, care parcă
fără voia ei, eliberau discret sub croiala modernă, albul pictural,
fosforescent al pielii. Scânteieri de linii alungite şi uşor curbate, încurajau
excursul pe care ochiul meu şi-l îngăduia înainte de a recunoaşte că ceea ce
percepuse din prima clipă, se împlinea la superlativ. Sânii mici parcă-i
simţeam cuibăriţi şi calzi în căuşul palmelor mele ce înfloriseră sub masă,
precum două corole deschise. Tunsura scurtă, ştrengărească, accentua o
feminitate aparte, liberă şi necăutată, dincolo de modele.
S-a ridicat în
picioare, nu după mult timp, îndreptându-se către masa noastră. Am realizat că
sărbătoarea numai a mea, indubitabil se încheiase şi cu cât se apropia, în
rumoarea din sală ca să o pot auzi, urmăream doar mişcarea buzelor.
Conversaţia cu
patroana, chiar dacă pierduse din intimitatea pe care mi-o creasem de unul
sigur înainte, mi-a întărit convingerea că am în faţă un om admirabil. În
elocinţa ei se întrezărea avocatul din cealaltă profesie liberală, pe care nu
şi-o abandonase. Nici nu se putea altfel!... Nimeni nu-şi asumă uşor aventura
care te poate pierde pe drum!
„Comerţul de
carte e ca şi cum ai face fum fără foc. Degeaba materia primă, mijloacele,
reţeaua de desfacere, o bază solidă de calcul, dacă n-ai cititori. Cum să fie
cultura – o afacere?”
Coborât pe
pământ, să explic! Mă aflam aseară într-un local în care mai intrasem de câteva
ori, librărie/ ceainărie/ bar şi un mic spaţiu pentru spectacole. N-o
să-i dau numele, căutaţi-l!... Mă adusese acolo Lecţia
lui Eugen Ionescu. Spun asta, ca să nu fiu obligat să recunosc
faptul că practic prietenul Nae, scriitor ca şi mine, mă scosese din hibernarea
care se instalase apatică în bârlogul meu, la începutul de iarnă.
Am traversat
oraşul pe jos printre fulgii primei zăpezi. Când am ajuns, spaţiul nu tocmai
darnic dar plăcut, mobilat cu gust şi, întotdeauna dăruit cu o muzică bună ce
se insinua din pereţii acoperiţi cu cărţi, era deja umplut de multe perechi de
tineri. Tineri frumoşi şi cuminţi ce se sorbeau din ochi, mai abitir, pe măsură
ce nu mai aveau ce sorbi din ceştile cu ceaiuri aromate, sau din paharele cu
licori speciale, în aşteptarea spectacolului. Trebuie să recunosc, în tinereţea mea, fetele nu erau atât de frumoase!
Vinovat să fie fumul de ţigară, sau fulgii de nea de afară ce dansau bezmetic
ca-n oglindă, în lumina filtrată prin geam?
Lectura piesei,
însufleţită mai ales de superba actriţă Luminiţa Borta, mi-a readus în memorie,
îndrăgostitul din mine, permanent şi absurd de nemărturisit. Spre
deosebire de personajul din piesă, eu nu am ştiut niciodată să adun şi în
consecinţă, am scăzut mereu din dorinţă.
O seară tristă
până la urmă şi un nume exotic şi nemărturisit din lunga mea listă, încă unul...
scăzut. Dorami, ce nume frumos avea patroana!
Aveam să aflu
curând că Dorami şi-a părăsit pe rând ceainăria, librăria, barul şi a plecat la
Paris. Poate că adunând a fost dor un vis dintr-un gând...
sâmbătă, 11 decembrie 2021
Luminări pentru vii
În decembrie 2018 vedea lumina
tiparului la Editura Detectiv Literar, “Albaştrii Dosarul”, ediţia II-a
completată şi adăugită a “Dosarului Albaştrii”. Fenomenul Piteşti 1971, apărută
la Editura Paralela 45 în 2011. Există la noi un obicei înpământenit ca la 7
ani să se dezgroape morţii. Doar că romanul acesta nu e unul mort, e o carte
vie care din păcate nu a beneficiat de un confort sporit, din cauza tirajului
mic şi îngrădit, a ajuns greu la
cititor. (Ştiu eu şi ştiu şi securiştii ăia triştii cum a fost el îngrădit…)
Poate de aceea ca autor simt nevoia
să aprind uneori o lumânare la locul celor vii, pentru cititori întâmplători.
Chiar dacă personajul despre care va fi vorba în paginile următoare, fostul Şef
al secţiei Cutii Viteze Dacia, liderul de sindicat pe uzină şi primar al
oraşului Mioveni, Vasile Costescu, a avut timpul necesar, în decursul celor 15
ani de odihnă în lumină să-şi organizeze un sindicat al îngerilor, eu îl văd şi acum, acolo, la fel de viu. Lectură
plăcută mai ales celor de pe site-ul Cutii viteze, care-l cunosc!
În plus câteva imagini din lansările
de la Bucureşti şi Piteşti ale cărţii
vineri, 10 decembrie 2021
Tobârlaniada
În decembrie 2019, pe blogul meu Pasărea ceţii îi scriam
prietenului Marian Ilea; cel care împreună cu celălalt prieten, Ioan Romeo
Roşiianu, tocmai îşi puseseră semnătura la Baia Mare pe o diplomă specială
acordată volumului meu de poezie, Al cincilea anotimp.
A trebuit să mai treacă doi ani, în răstimp a venit pandemia,
val după val... Anii s-au scurs indolent de încet, şi-am aflat oficial recent, de
la USR spre ştiinţă, că-n dosar n-aş avea suficient urs la ursar. Evident nu mi-ar
fi stricat o supradoză de talent!... În consecinţă n-am fost validat ca poet!
Nu-i nimic, ce să zic... trec la proză!...
Scrisura despre care începusem să vorbesc era despre proză şi
anume, despre învăţăturile pe care i le-am dat Guşterelui înainte să pornească
în Mica lui Guşteriadă. Mică din cauză de notorietate şi de puţinele exemplare scăpate
în libertate dintr-o neInspirată editură.
L-am învăţat cum poate să trăiască între oameni ciudaţi, care
nu prea mai au timp să citească.
L-am învăţat să nu întindă mâna la capul podului să cerșească,
niciodată(!) şi nici să iasă cu vreun critic la masă în vreo cârciumă dubioasă,
să achite el nota de plată, cash sau cu cardul! Plăteşte criticul dacă vrea să
mângâie leopardul…
La fel, când intră în sediul unei reviste literare să nu se
închine figurilor obosite, triste şi cuminţi în mediul lor de consacrare, că
acolo nu-i Mecca, dar nici Las Fierbinţi şi, redactorii nu sunt sfinţi să faci
sluj în faţa lor, nici la Piteşti, nici la Cluj şi nici la Baia Mare!
Tu s-o cauţi pe Rebeca, fata romanțioasă cu buzele abia
atinse de ruj şi să-i oferi o cafea Jakobs alintaroma, doar atât! Să nu sari
între sânii ei ca fantoma, sau s-o muşti de gât, că dă al dracului de urât!
Ştiu eu dacă voi fi ascultat? În prezența ei, poate să devină
turbat!
Ce e nou anul ăsta faţă de anii trecuţi,- romanul cu nume de
cod schimat, Tobârlanii = Guşterele - ,a ieşit pe piaţă să facă scandal într-o nouă
generaţie din aceleaşi ouă de guştere. Tobârlani mai culţi, mai stilaţi, mai
încrezuţi şi mai mulţi. Dacă vreţi să-i citiţi sau să-i oferiţi cadou îi găsiţi
aici. Şi ca să rămânem ironici, băieţii au nevoie de cronici...
https://www.emag.ro/search/fictiune/stoc/tobarlanii/c?ref=lst_leftbar_6407_stock
https://www.editurahoffman.ro/produse-1/tobarlanii-ion-toma-ionescu.html
https://www.librarie.net/p/414077/tobarlanii-gusterele-reloadedreinventat-e-editia-a-iii-a
luni, 6 decembrie 2021
Însemne ale timpului la Muzeul Literaturii
Ajunul Sfântului Nicolae a venit cu o bucurie. N-aş fi crezut că mă pot bucura sincer de o simplă ieşire din casă pentru a participa la un eveniment cultural, oricare ar fi el, dar aşa sunt vremurile!… Ieri la Muzeul Literaturii câţiva prieteni s-au strâns, sub însemnul Art Creativ, nu doar să omagieze o recolta extrem de bogată dintr-un an greu, ci mai ales pentru a sărbori împlinirile în plan personal a celor doi factotum din cadrul editurii, Daniela Toma şi Ionuţ Calotă, cărţile lor fiind premiate ca o recunoaştere a valorii de juriile unor importante concursuri literare. Nu ştiu cum reuşesc amândoi să se chivernisească spre a nu se risipi în darurile oferite prietenilor, dar privind titlul unei recente şi deosebit de valoroase antologii, Semne ale fratelui timp, încep să cred cu adevărat că timpul e frate cu ei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)