Ar putea fi o finală de smarald

 

Arată bine Sorana! Din toate punctele de vedere! Şi-i şade bine în iarbă. Iarba e verde, dar şi Sorana a rămas verde la 31 de ani şi crudă cu adversarele… Parcă mai crudă decât în prima ei tinereţe.

Azi la Birmingham şi-a dat bineţe cu Donna Vekic, 5-7/ 6-3/ 6-4/, urcând în semifinală. Cu echilibru între inimă şi minte, ar putea să crească.

Mi-a şoptit un herald că sunt şanse să fim fericiţi cu o finală românească de smarlad!

Dar înainte, să câştige Simona cu Katie Boulter!…

Felicitări Sori! Succes Simo! Mai vorbim.

Adu-ţi aminte să nu uiţi

 

Nu poţi fi decât un mare scriitor, să poţi crea din două lumi sau mai multe, una singură, puternic individualizată, doar a ta, care să fiinţeze după regulile tale şi să se întâlnească atât cu realitatea, dar mai ales să nu piardă din vedere fabulosul amestecat cu istoria, care şi ea e fabuloasă în realităţile ei.

Am mai avut senzaţia respectivă, călătorid în spaţiul şi timpul unor cărţi importante ale unor scriitori sud-americani, citindu-l pe Saramago, sau pe Vodolanski mai ales în Laur.

Ce îi leagă pe cei numiţi sau nenumiţi de mine aici? Eu cred că poezia cuvântului, ritmul interior care te vrăjeşte mai întâi ca un descântec, prin meşteşugul de a te înfăşura şi lega la ochi ca să poţi accede liber, fără prejudecăţi, în lumea prefigurată de Crângul călător al unui Marin Zăpadă. Crângul dintre lumile timpului şi spaţiului, împăraţia magiei în care nu pot intra decât cei aleşi.

Nu vreau să povestesc despre carte, nici despre personjul principal, Dumitru Bălăureanu şi nici despre fratele lui geamăn, oraşul Alexandria. Nici despre cai, despre hoţi de cai, despre ibovnice. Nici despre scena vieţii şi cea de-a doua scenă care e cimitirul, unde se întâmplă lucruri. Despre obiceiuri de mult uitate, Tontoroiul femeilor, sărbătoarea Zărezeanului, dansul Căluşului, cântecele lui Momoc…

O face cu siguranţă mult mai bine deât mine, mă repet, marele scriitor Ştefan Mitroi. Eu nu am decât să pun o scară şi să ridic în biblotecă pe raftul cel mai de sus, lângă Goarna lui Tuturuz, acest recent roman.

Adu-ţi aminte să nu uiţi.

În paginile revistei Tribuna

În paginile revistei Tribuna.

Premiul 3 secţiunea roman la Concursul Ioan Slavici

Din romanul în pregătire Sârba Oaselor

Mulţumesc Domnului Mircea Arman şi Juriului

Final de carte

 

Nota autorului: Mă consider vinovat că am neglijat oarecum facebookul în ultima vreme, dar am lucrat intens să definitivez romanul TITI, la care lucram mai demult, căruia i-am schimbat şi numele.

SÂRBA OASELOR sau UNDE OASELE ÎNFLORESC, va fi noul nume de botez...

Postez aici un text scurt din carte însoţit de câteva imagini şi apreciaţi vă rog ce mare e efortul pe care-l face un scriitor în documentare...

 

Piatra Lotrului

 

Vila Piatra Lotrului este o construcție pe trei nivele din lemn și piatră, cu acoperișul de țiglă verde Bilca și obloanele ferestrelor vopsite tot în verde. Din spatele ei brusc urcă muntele împădurit, întregind culoarea dominantă a cadrului care te înconjoară din toate părțile, viu și nefiresc de verde și liniștit, pe fundalul murmurului apei Lotrișorului, care se rostogolește dincolo de drum spunându-şi povestea cui dorește să asculte.

Ne-a adus aici o șosea asfaltată, construită pe fonduri europene de-a lungul apei (anul trecut nu era terminată) și ideea mea de a ne întâlni pentru a pregăti comemorarea lui Titi din 4 iulie, când ar fi împlinit  un secol din clipa când a văzut lumina zilei, dacă ar fi fost să fie. Mai era doar o lună şi mă aflam în mare întârziere căci voiam să-mi apară cartea până atunci, să o pot oferi fiecăruia cu ocazia evenimentului.

Ăsta era şi scopul, ca să evit oarece discuţii cu neamurile, să reuşesc să le prezint versiunea finală rezultată în urma cercetării arhivelor militare, consultărilor anterioare cu ei(în fond personajele cărţii) şi culegerii unor date pe care am reuşit să le strâng din alte surse, după ce bineînţeles mi-am pus în ordine propriile amintiri. N-a fost uşor să redau într-un roman viaţă lui Titi, fără îndoială un personaj fabulos şi ofertant din punctul meu de vedere, însă, cel mai greu mi s-a părut să-l pun în relaţie cu personajele celelalte, care mă puteau trage la răspundere că nu le-am înţeles şi nu le-am  apreciat corect, tulburându-le Feng Shuiul.

Dar nu e cazul să mă aventurez să explic! Nu am capacitatea şi pe fond sunt întrutotul de acord cu nemurile, când apreciază că Energia Qi originară, lipsită de polaritate, se împarte conform cu teoria dualității, în energie feminină - Yin și energie masculină – Yang, şi apare în natură în diferite proporții, dar nu poate exista una fără alta, fiind sub directa acţiune a vântului (feng) şi a apei (shui).

Dacă într-o carte aşezi personajul care nu mai trăieşte în locuri expuse, sau într-o vale întunecoasă, spiritul celui mort ar putea fi neliniştit şi rudele în viaţă ar putea trece prin nenorociri...

Personal, eu am căutat în carte să ţin cont de teoria celor cinci elemente din natură (Lemn, Foc, Pământ, Metal şi Apă), care reprezintă un principiu fundamental în Feng Shui, dar nu ştiu dacă am respectat proporţiile...

La Bookfest

 

Am reuşit să trag o fugă la Bookfest, cu picioarele mele de lut, în plină caniculă şi norocul mi-a scos în cale câţiva prieteni dintre cei mai buni. Cum să-i numesc altfel pe alde Firiţă Carp, Adrian Alui Gheorghe, Ştefan Mitroi, Dumitru Ungureanu şi să n-o uit pe Carmen cea care Seceră grâul în lanul de maci…