Între darurile pe care omul şi le-a făcut sieşi, singur de
Dumnezeu, împrumutând fără îndoială din imaginarul creaţiei, putem număra cu
mândrie – ca o mare victorie spirituală în patrimoniul umanităţii – frunza. Frunza
de smochin. Dacă aerul pe care-l respirăm ni s-a dat. Cuvântul pe care-l vorbim
(întâiul, desigur!) la fel. Apele şi pământul cu verdeaţă, cerul cu
luminătorii lui de asemenea… Frunza,
ne-am luat-o singuri.
De fapt Eva a simţit că trebuie să apere de soare, natural,
cu frunze, fructul de smochin, punctul sensibil G, rana pe care Dumnezeu i-o
lăsase deschisă.
Şi tot schimbând frunzele, mai rotunde, mai late, mai
subţiri, ca sa se simtă curată şi să dea bine lui Adam în priviri, aşa s-a insinuat
industria fashion, o supapă la modă pentru pasiuni şi iubiri.
Şi când te gândeşti că nu i-a şoptit nimeni, i-a venit aşa
de la sine, de amorul artei!... Ne putem închipui cum ar fi arătat pământul
fără extraordinara descoperire din grădina raiului?
Strămoşilor de mai dintâi li s-a făcut foame şi-au omorât
animale, ca să se poată hrăni. Cât să trăieşti numai cu poamele din grădina raiului?!
Li s-a deschis apetitul, şi devenind lacomi, au vrut mai mult, şi s-au omorât
între ei. Organizându-se în grupuri s-au dotat. Mai întâi bâte (bâte de-alea
cum au jandarmii în Piaţa Universităţii!). Apoi pietre (ca să arunce
în geamurile de la guvern!...). Mai târziu săbii şi arme de foc precum
clanurile, declarându-şi unii altora războaie.
Au descoperit roata şi-au cumpărat Mercedes-uri. Au descoperit
că autostrăzile sunt puţine, şi alea care sunt se fac cu licitaţii trucate, şi
atunci au făcut contestaţii ca să ia toţi banii de la stat. Tot aşa până-n
zilele vieţii noastre!
Doar femeia, aşteptând bărbatul să se întoarcă din bătălii,
a rămas liberă să cugete şi să îngrijească misterul şi frumuseţea ei fascinantă.
E drept, s-au mai născut şi conflicte de interes, şi invidii. Cum să te simţi
când toţi bărbaţii au pornit să cucerească cetatea Elenei din Troia, tu, ca
femeie?!
Aşa s-a dezvoltat industria modei.
S-au deschis ateliere de confecţii şi marochinărie (se uscau
pe garduri degeaba pieile animalelor vânate, sau crescute în gospodăria proprie,
mă rog, după caz…). S-au deschis lanţuri de magazine specializate, şi s-au
declanşat campanii de marketing, şi public relations.
Evoluţia a fost întrutotul spectaculoasă, dar sinuoasă şi
lunecoasă ca ţesătura de mătase fină, descoperind supleţea statuară, linia
elegantă a unui manechin 60–90–60.
Distanţa de la care s-a pornit până azi, e imensă!
Să ne închipuim! Intră în magazin Adam, să zicem Adam
13(la începutul lumii se pare că toţi oamenii se numeau Adami şi Eve, şi ca să
se distingă între ei, purtau un număr tatuat pe piele, ca fotbaliştii de azi pe
tricouri. Deci, Adam 13 solicită Evei 17, o frunză de stejar, sau de lotus,
după cum ar cere gabaritul personal al iubitei sale, pe care o chema pe
numele predestinat Eva 66. Vânzătoarea, Eva 17, îl măsura din ochi seducătoare,
şi dacă aspectual războinicul o incita, îi oferea o frunză de ferigă din
colecţia ei personală, toamnă-iarnă, invitându-l în cabina de probă ca să-i
arate cât de splendid cădea frunza de pe ea. Ups!...
Acum în epoca modernă nu mai trebuie să pierzi timpul în
magazine. Doar că nici la eMag nu mai
găseşti ce-ţi convine. Au defrişat ăştia cu slujba în statul paralel pădurile,
cu drujba, şi-au cărat în parlament toată frunza, s-o taie la câini. Lemnul
l-au vândut austriecilor, şi petrolul, să se spele cu el pe mâini…
Ce-a mai rămas din frunze apoi, evident au făcut un muşuroi
mare la guvern. Li s-a făcut milă(!) şi-au ascuns-o în el ca-ntr-un panaceu
modern pe madam Dăncilă, de vie, întocmindu-i la UNESCO dosar (penal?), ca monument
universal de prostie.
I-au dat şi pieţei numele ei! Piaţa Viorica Vasilica, dar n-a
rămas!...Există o explicaţie! Când premierul a descoperit pânza de pe placă şi
a citit cu glas tare pe litere numele, emoţia, frica… A vorbit când trebuia să
tacă!… V-ul l-a nimerit! Dar la umplutură a ieşit pe gură ce-a ieşit… şi ne-am pliat
pe situaţie. Ca să ieşim din impas, în numele gloriei, Piaţa Viorica Vasilica a
rămas tot Piaţa Victoriei. Acesta este din imaginarul creatiei tot un pamflet
(Volum în pregătire. Proză scurtă şi Tablete)
