Şiruri de oameni,
încolonaţi şi singuri,
cu feţe pustii...
Vine o vreme
când gerul ne-nconjoară
cu flori de gheaţă.
Privesc în gol şi
caut pe boltă stele.
Rar licăr nestins
Ne-au împovărat
atâtea straturi cu ierni.
Perdele de fum,
umbrele s-au scurs
în cerul încercuit.
Ninge pe suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu