S-o luăm gospodăreşte, metodic. Să spargem blogul Pasărea ceţii şi-aşa e ţăndări, şi să pătrundem dincolo, ca să nu rămâneţi sub impresiile mele subiective.
Cu ochii deschişi deci, să pornim în viaţa reală, acolo unde pute atât de frumos… (vorba romanească cu peştele de la cap).
_ Asta e! Mâncăm şi peşte, după ţap!... zice cu sfială şi ură undeva nea Nelu, în volumul propriu omagial, "Revoluţie şi cultură".
Cum v-am spus!(…) Ieri pe ecranul televizorului, la Bruxelles, două capete illuminate, Băsescu şi Nicolas Sarkozy, schimbau de zor opinii scânteietoare, mai ceva ca-n piaţa revoluţiei când trăgeau ăia cu artificii. Se vedea de la o poştă pe feţele lor, cum năvălise cultura, cultura romă, cu drepturile ei legitime câştigate la alba-neagra, aferim manele, ciordeli şi sudoare istorică.
_ Întâi stătător, cine să fie? Francois Villon, sau Anton al nostru… (Nu ăla cu betonul…) Anton Pann, ăla care-o deşteptat românii din somn cu imnul, cât fu el de ţigan, makedonul!...
_ Mare încurcătură!... Dilematic şi trist:
_ Charles Asnavour sau Farâmiţă Lambru, care fu mai artist?...
Şi tot ieri, întrecând măsura, am avut revelaţia cu politicul şi cultura la o lansare de carte. Discret, mi-a soptit un amic:
_A scăpat Vântu!… Citeşte şi dă mai departe! Am rămas mic, interzis, drogat… Care vânt?…
_Marele poet arestat, SOV.
Doamna Costiniu, judecătoarea toată în mov, cu volumul de versuri în mâini şi lacrimi sub pleoape, a citit pronunţarea:
_Mi-a depăşit aşteptarea! SOV-ul e liber să scrie. Opriţi-i calvarul! Daţi-i hârtie.
_Si dosarul? …
_Daţi-l la câini! E mic OVUL, pe lângă marea lui poezie.
P.S. Cer scuze minunaţilor actori şi oameni de cultură, aflaţi în fotografia de la început, cu ocazia unor lansări de cărţi adevărate. Voi reveni, promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu