miercuri, 6 octombrie 2010

Zarurile au fost aruncate, sau noaptea cutitelor lungi, sau cutite fara egal la real _ Etapa IV Super Blog 2010


                Alea iacta est, sau lacta alea est?!... Disputa începută la 10 ianuarie 49 ÎHr, pe malul râului Rubicon, când cu zarurile lui Cezar, este încă departe de a se fi tranşat. Pentru că generaţii de istorici renumiţi, nu au avut parte de oferta “cuţite fără egal la real”. Altfel ar fi putut ei să despice firul în patru! (Dar să descriu în continuare cadrul de desfăşurare al evenimentelor)

                Cum stătea la îndoială el, (adică Cezar, în popas cu trupele printre nenumărate carafe cu vin, pe malul Rubiconului), simţii că se tot înalţă un steag. Acu, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, dar ăla era mai mult steagul cuvenit Cleopatrei…                     

                 Dintr-odată, i-a apărut o figură de statură foarte mare, neclară, stând aşezată şi jucându-se pe o trestie.(Aşa zice textul original,dar traducătorul probabil nu ştia bine limba latină). Cum, “figură de statură foarte mare aşezată şi jucându-se?”…Cum s-o ţină trestia?...

                  În jurul acestei apariţii se adunară soldaţii. Chestia ce se juca cu trestia era desigur o femeie transfigurată de jocurile ei pasionale.

                  Ce să facă femeia! asta a găsit, trestie.  Mai târziu au inventat romanii sexshopingurile. Cu siguranţă era mută, altfel cum s-ar fi repezit să înşface tam-nisam trâmbiţa unul soldat dintre cei  rămaşi cu gura căscată a mirare, de la îndeletnicirile vinului. Cu siguranţă că ea vroia să se exprime, şi mută fiind…

                  Îşi smulse restul hainele de pe corp, şi goală cum o zămisliseră zeii, intră în râu  cântând o melodie războinică, şi  îndreptându-se către malul opus.

                  Atunci Cezar exclamă: “Să urmăm calea pe care ne-o arată zeii şi spre care ne împing SEMNELE. N-o putem lăsa ofrandă în mâinile duşmanilor, pradă acţiunilor lor nedrepte!”

                  Zarurile au fost aruncate. Aşa a început campania războiului civil.

                   Cât despre misterioasa femeie, Cezar a sechestrat-o în bucătărie,  şi trecând prin Real, i-a cumpărat cadou un set Tomas Rosenthal de cuţite, cu 70% reducere, ca să-i facă şederea mai plăcută cât timp s-a luptat cu Pompei.

                
                   Acest text nu are legatura cu Campania “Cuţite fără egal la Real” si nici cu proba nr 4 din concursul Cel mai bun bloger - Super Blog 2010, si nici daca stau sa ma gandesc bine cu noaptea cutitelor lungi dintr-o alta istorie. Chiar daca Tomas Rosenthal vă poate oferii o varietate de modele cu diferite dimensiuni, plus fundul, plus suportul din lemn veritabil

                    Textul de care vorbeam are legătură cu relatare originală a lui Suetoniu pe care o redau în cele ce urmeaza :
                  [XXXII] Cunctanti ostentum tale factum est. quidam eximia magnitudine et forma in proximo sedens repente apparuit harundine canens; ad quem audiendum cum praeter pastores plurimi etiam ex stationibus milites concurrissent interque eos et aeneatores, rapta ab uno tuba prosiliuit ad flumen et ingenti spiritu classicum exorsus pertendit ad alteram ripam. tunc Caesar: „eatur”, inquit, „quo deorum ostenta et inimicorum iniquitas uocat. Iacta alea est”, inquit.
                 [XXXII] Cum stătea la îndoială, el văzu un semn. Dintr-odată i-a apărut o figură de statură foarte mare și puternică stând așezată și jucându-se pe o trestie; și după ce se apropiaseră de el nu numai ciobanii ci și mulți dintre soldați, care își abandonaseră posturile, printre ei erau fiind și trâmbițași, apariția îi smulse unuia dintre ei trâmbița, se repezi în râu și cântând o melodie războinică se îndreptă spre malul opus. Atunci Cezar exclamă: „Să urmăm calea pe care ne-o arată zeii și spre care ne împing acțiunile nedrepte ale dușmanilor noștri. Zarul este aruncat.”
ŞASE-ŞASE !

Participa la SuperBlog Etapa IV

Nota: Postarea a fost notata cu 86 de puncte

2 comentarii: