Nici nu apuca soarele să-şi spele-n rouă sudorile nopţii când pleca la muncă. Ciocanul, canciocul pentru smoală, foarfeca de tablă, găleata, scripetele asteptau de cu seară în sacul de rafie. Cu ţigara in coltul gurii mormăia la prânz;“cu răbdarea treci marea”, când il strigam. Fără vapor în mintea mea puţine şanse. De la un timp ploaia grozavă şi-o ameţeală îl ţinea de pat, până-ntr-o zi când zise:”Tu Mărie să-mi aduci sacul, urc musai că s-a spart acoperişul ăl mare, şi Dumnezeu n-are răbdare.
Foto: gufi-lulu.blogspot.com
Daca va place votati aici! as prefera... acoperisul cerului
Asta e un palon de olimpiada ... atat de mandra de tata !!!
RăspundețiȘtergeresuper
RăspundețiȘtergere