Toyota ne surprinde din nou cu enunţul temei pentru concurs:
“Considerând atuurile care diferenţiază maşinile Toyota de celelalte branduri, cum crezi ca se distinge şoferul unui autoturism Toyota faţă de ceilalţi soferi? Prezintă-ne profilul psiho-sociologic al şoferului de Toyota, asa cum il percepi sau ţi-l imaginezi tu.”
Dintru început trebuie să fac precizarea că profilul psiho-sociologic (pretenţios după opinia mea) al şoferul de Toyota, nu poate fi un şofer de taxi, chiar dacă mă aflu acum într-un taxi Toyota. Când l-a angajat Compania pe taximetristul de la volan, nici măcar nu se ştia că patronul va scoate în piaţă şi o divizie de Toyote, deci nu s-a pus problema alegerii de nici o parte. Şi grăbit fiind, ca mine, e greu de presupus într-un oraş aglomerat că stai să cauţi un anumit brand la taxiuri, având în studiu comportamentul şoferului, presat de timp, sau de paparazzi dacă eşti vedetă, nu-i cazul meu, aşa s-a nimerit.
Ginerele meu mă aştepta la o terasă cu văr’su, îl rugasem să-mi găsească un proprietar autentic al unei astfel de mărci cu care să pot sta de vorbă, să-l descos înainte de a mă apuca de articol, să-i studiez reacţiile. Îl ştiam pe Cosmin, nu-l văzusem de când era puşti şi iată-ne la aceeaşi masă adunaţi de meandrele vieţii. Bine că nu m-am oprit la taximetrist. Cum îi mai străluceau ochii povestind întâmplări din Campus, derulate invariabil cu maşina lui!
La un moment dat m-aş fi putut întreba când mai ajunge şi la cursuri băiatul ăsta îndrăgostit de Auris. Gabi e student la drept în an terminal, nu a avut probleme cu examenele ştiam de la văr’su. O restanţă două pe vară, cât să-l călească normal pentru meseria de avocat.
Părinţii, ambii judecători în provincie, au considerat că venise momentul să-i înlocuiască Loganul, ca să se acomodeze cumva înainte de absolvire cu noul statut şi l-au dus in Showroom de ziua lui să-şi aleagă o marcă, oricare, ce consideră el că i se potriveşte.
N-a stat pe gânduri, ştia şi culoarea îşi făcuse proictul; în doi trei ani după absolvire o va avea în garaj. Navea de unde să ştie că babacii îi pregătesc surpriza. A fost cea mai frumoasă zi din viaţa lui fără griji, ce curgea liniştit sub oblăduirea părinţilor. Vegheau cu tact, de la distanţă, fără a-i da impresia că sunt tot timpul acolo.
Le-a împlinit speranţele, putea deveni beizadea, n-a fost cazul. Şi-a însuşit un comportament social fără excese, amabil, cu decizii rapide, stăpân pe sine, cu dorinţa continuă de autoperfecţionare şi respect pentru cei din jur, niciodată stresat, spirit ecologic, fin, elegant şi, ciudat fără a face rabat limbajului şmecheresc al generaţiei sale, adoptase în vocabularul doar”babacii”, parcă venea din altă lume.
Nu călcase niciodată pe un stadion de fotbal, singurul sport care l-a încântat practicându-l un timp în echipa liceului, a fost baschetul. Perseverent, când îşi punea ceva în gând reuşea, şi nedorind dinadins era tot timpul în centrul atenţiei. N-a trebuit niciodată să caute compania fetelor pentru că natural, ele erau cu iniţiativa. Incă nu-şi găsise partenera, va veni desigur timpul, important era că avea naş, şi naşul era Laurenţiu.
Acolo în restaurant discuţia se încinsese pe marginea avantajelor pe care ţi le oferă Toyota şi avansul japonezilor în motorizarea hibridă. Aveam datele tehnice să conduc discuţia, fiind documentat de la etapele anterioare ale concursului SuperBlog pentru care prestam, mă interesa însă cum intrase el ca şofer în echipă, cum se completau. Era în regulă. Una cu brandul
Cum ospătarul tocmai ne adusese la masă frigărui de morun, discuţia alunecă firesc înspre pescuit. Pasiunea de ultimă oră a lui Laurenţiu ce ţinea cu tot dinadinsul ca a doua zi să-şi lanseze în Dunăre noile lui scule achiziţionate şi înca nefolosite. Ideea i-a surâs şi lui Cosmin şi-au hotât să se-ntâlnească cu condiţia să facă deplasarea cu Aurisul său. S-au înţeles, tot voia Larenţiu să-l testeze la drum lung. Aş fi mers şi eu, dar cine să-mi scrie articolul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu