Parcă nici cuvintele n-au curajul să scoată capul. Tac chitic ascunse într-un colţ de pagină, nivelând cu grjă zăpada de deasupra. E criminal să le scoţi pe stradă în mâzga fierbinte a asfaltului, în aerul rarefiat ce se scurge ca transpiraţia zeilor pe acoperişuri.
Degeaba Elena Udrea a risipit într-o zi, raţia pe toată vara de deodorant portocaliu, din rezervele guvernamentale şi a venit, bine intenţionată cu frunza, brandul naţional, să ofere bucureştenilor puţină umbră la meciul lui Bute.
Nu se mai poate respira de caniculă, afară – şi în casă, de televizor… Sindromul vacii nebune a cuprins Realitatea şi Antenele. Bietele moderatoare deversează pe chelia analistului financiar Niels Schnecker, scafandru de serviciu în platou, o pastă spongioasă şi urât mirositore ce ameninţă să spargă ecranul. Se dezbate aprins pedelizarea biletelor la meciul de box şi rusificarea Băsescului.
Am citit de curând un banc, cam neaoş, sper sa nu mă amendeze CNA-ul.
Cică Andreea Creţulescu (tare mult îmi plăcea când se vopsise blondă), vrea neapărat să ştie cum e cu sindromul vacii nebune şi merge la ţară să facă un interviu:
– Băi bade, cum e cu vaca nebună?
– Îţi dau un indiciu: taurul f**e vaca o dată pe an.
– Şi care-i şpârla?
– Îţi mai dau un indiciu: noi mulgem vacile de trei ori pă zi.
– Tot nu-nteleg, ce treabă are asta cu sindromul!?
– Auzi făh... io dacă mă joc cu tzatzele tale de tri ori pă zi şi te f*t o dată pe an nu înebuneşti?
Cocoaşa soarelui se ridică în miezul zilei. Liderii sindicali protestează că berea nu e îndeajuns de rece. USL-ul îşi numără primarii în Partidul independenţilor. Dinspre Băneasa tot mai puternice glasuri se răscolesc:
-Bute! Bute! Bute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu