Aş scrie ceva dspre ARD(Alianţa Romania Dreaptă), dar teamă-mi e că mă ard şi dau în bară speranţa. Să nu păţesc
la fel ca Tanţa şi Costel, într-o vară când s-a aflat că fată mare e el şi l-a
violat într-o gară. N-ar fi nici prima şi desigur nici ultima oară!
Câţiva oameni de-acolo îmi plac. Par a fi persoane oneste şi
Ungureanu, şi Papahagii dar mai bine tac, să nu provoc de pe creste carnagii.
Să nu ma trezesc în tramvai singur plutind ca un falanger într-un
nor şi ei patru vatmani la manşă sclipind ca la teatru într-o cabină etanşă. Eu
să strig, stai! că vreau să cobor să iau ţara la pas, ei să ţină drept într-un glas drumul în Rai.
Notă:
Să dea Domnul să fie zmei cât cred eu în ei!
Notă:
Să dea Domnul să fie zmei cât cred eu în ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu