Cu mersul tău de prinţesă nordică
te-am zărit într-o carte cu litere de iarbă,
amândoi pe insulă.
Uşoară ca un fulg de zăpadă,
alergând desculţă şi potrivind într-un puzzle cuvintele.
Atât de caldă, ca vântul învăluit în
parfumul florilor de cicoare!
Pielea ta albă,
îmi încreţise degetele arse de sare sub carnea
vie.
Nu te puteam atinge!
În schimb te puteam respira, risipindu-mă în
aer
şi luminându-mă de respiraţia ta.
Te puteam înota arcuind braţele curajoase
deasupra valurilor.
Mă regăseam eşuat la ţărm ca o scoică cu
cochilia spartă.
Un timp,
sunetul mării mă însoţea ca un ecou nevăzut.
Dan Lizica Multumesc , frumoase versuri !
RăspundețiȘtergereacum 2 ore · Îmi place
Minunat poem:
RăspundețiȘtergere" Nu te puteam atinge!
În schimb te puteam respira, risipindu-mă în aer
şi luminându-mă de respiraţia ta.
Te puteam înota arcuind braţele curajoase
deasupra valurilor. "
Multumesc de treceri si bunavointa a lecturii.
RăspundețiȘtergere