aş
fi vrut să încep cu sentimentul
morţii
ce se urcă pe tine ca un muşuroi de furnici
călcat din greşeală
e o escortă
cu care te culci
doar o singură dată la vedere
în mijlocul bâlciului
pe o scenă unde lumea
se-nghesuie să
privească şi tu tot amâni
sentimentul vieţii
cu coşciugul pe roţi
într-un carusel de spaime
în întuneric
sub propria piele
ca într-un cort negru
te izbeşti de pereţi
ţi se pare că te dezintegrezi
şi nu mai ajungi
la întâlnirea cu escorta
19 Eduard Zalle, Ady Catelea şi alţi 17
RăspundețiȘtergereComentarii depefacebook
Eugen Pohontu sentimentul vieţii
cu coşciugul pe roţi
într-un carusel de spaime....superb!...ca tot poemul!