Înaintemergătorul

 

          Mulţumiri tuturor celor care ieri 7 ianuarie de Înaintemergător, ne-au avut în gândul dumnealor şi ne-au dăruit semne de prietenie care ne-au bucurat inima. Întorc la rândul meu gândurile bune şi promit, cu voia Celui de Sus, dacă îi va rămâne ceva vreme pentru poezie, cu atâtea probleme care au apărut aşa din senin şi sunt tot mai grele!... Nu mă îndoiesc, ştie şi Dânsul că “fără poezie viaţa e un chin”, altfel de ce ar fi luat la El printre stele în anii din urmă atâţia poeţi(!), de te-apucă plânsul!?

          Cum spuneam mi-am propus dacă voi afla vadul şi voi trece peste măruntele amănunte, să împodobesc anul viitor bradul măcar cu încă o antologie de autor. Nu sunt norocos de felul meu. Când eram copil, bunica Păuna din partea mamei, mă vedea rar, se uita lung la mine într-un fel anume de fiecare dată, studia ce studia şi constata iar, uşor îngrijorată, a câta oară, ca şi cum iarnă vară pământul  ar rămâne rotund.

          “Ai grijă copile că norocul tău e spart în fund, dar ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus! Şi chiar de vei fi urmărit de ghinioane să ştii de la mine, ghinioanele vin de la sine. Nu c-ar fi bine!... Important e să sameni şi vei găsi şi oameni cumsecade printre ceilalţi, puţini dar adevăraţi, doar să ştii să-i alegi!”

          N-ascultam pe vremea aia la şarade!...

          La mulţi ani oamenilor cumsecade! La mulţi ani şi celorlalţi că fără ei nu se poate!