Pierdut în peisaj
În astfel de momente creative
e nevoie de câteva ingrediente
lucrative, fără de care
lucrarea s-ar pierde
spre disperarea literaturii moderne.
Ne-am putea închipui oare
statele fără guverne?
Casele fără pereţi
şi poezia fără poeţi?
Nu ne-am mai plăti ratele. Bucurie!
Am deveni never ever
stâlpi de fum în taverne.
Şi-am scrie iar poezie de caverne
pe stil nou. Nu e necesar!
În imaginea din fotografie
lucrez la birou,
în biroul de la ţară.
E primăvară şi mă concentrez,
priviţi-mi chipul,
construiesc un cavou
pentru poezie vie.
Ancorez de fapt nisipul
cu o scoabă
având în cadru o roabă
de cărat capetele de hidră
ale vidului.
Alături într-un vas pântecos,
ca o jumătate de clepsidră
partea de jos, urmăresc timpul
în scăderea fără folos
a lichidului.
Din volumul Fiul măslinului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu