nebănuite
tam-tamuri
depun
în cercuri
liniști
egale
an după
an
înlănțuind
inima
copacul
în
rădăcini
bat
aripi
sporind
distanțele
*
suntem
frunza
pândind
dezrădăcinarea
luminii
semn
de mare
călătorie
*
din loc
în loc
cu spaimă
ardem
cuvintele
în
pielea lor
argăsită
de
bivol
*
fabricăm
metafore
hieroglife
de aer
pantomimă
a îngerilor
totul
în
centrifugă
pe o
stinghie
de brad
poemul
într-un turnir
de vată
*
știu să
mângâi
vocala
cu
caninii
știu
petala
trandafirului
cu spinii
numai
patria
coapsei
tale
n-o
știu
cu deal
și cu vale
știu
mușcătura
ca o
mană-n
carne
pe rană
melc să fiu
fără de
coarne
numai
sânii
tăi
orbitori
nu-i
știu
adumbri
noapte-zi
noapte-zi
*
straturi
de
zăpadă
uriașa
retină
a
vorbelor
spirale-ruguri
și
țâșnire
arteziană...
sunt
atâția
mesteceni
riguroase
semne
irizând
scăderea
nopții
straturi
de
retină
fragmentate
în
bătaia
razei
straturi
de raze
roci de
quasari...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu