Corăbiile în care m-am urcat pe rând
traversând oceanul învolburat de furtuni al ultimilor ani, au plecat din port
sau se pregătesc să plece. Rămâne de aflat dacă urmele apei sărate au rămas impregnate
în paginile jurnalelor de bord, și, pânzele umflate ale corăbiilor mele vor
atinge meridianele de suflet ale cititorilor spre a le înălța, sau vor rămâne
nemișcate...
Ce n-aș da ca Speranța să prindă un
vânt prielnic! Dar hazardul și roza vânturilor e doar la îndemâna criticilor,
care nu s-ar spune că sunt cei mai buni marinari... E drept sunt și excepții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu