CONSIDERAŢII INCONFORTABILE EMISE ÎN 2023, CÎND AM LANSAT TOBÂRLANII ȘI VALABILE ȘI ÎN 2025, CÂND VOI LANSA FERMA GUȘTERILOR. Apropo de lansare, s-a stabilit data de 19 ianuarie... la Casa cu prăjituri Irina, ora 15
(poezie)
Bunicul Tobârlan, 
dinspre partea tatei, 
avea un picior beteag şi baston. 
Căzuse în grădina Dumitrei, 
galanton, 
la un an după ce împlinise 75, 
urcat de dragul ei 
sǎ-i culeagă floare 
din tei. 
Dumitra, de tânără 
fusese bună prietenă 
cu bunica Lina...
Frumoase amândouă(!)
şi multe inimi au frânt 
chicotind împreună 
și povestindu-și 
una alteia 
aventurile. 
Până ce Lina 
i-a destăinuit 
ca o proastă, într-o seară...
(Cum își face viața împletiturile!...),
așezate pe bancă 
sub teiul din grădina 
Dumitrei, de peste drum,
că Mitică vrea 
s-o ceară de nevastă. 
Odată de pe fruntea 
Dumitrei nori neguroși
au străpuns cerul
ce se înstela liniștit!
Și fulgere au ţâșnit 
din ochii ei frumoși!... 
Avea pentru Mitică 
Tobârlan un plan,
gândul ei ascuns.
Cu bunicul însurat, 
Dumitra a păstrat legăturile 
de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat...
Cum să lași fructul copt, necules!
Și, la timp potrivit 
(când bunica Lina rămânea grea 
și slavă cerului a rămas des, 
născând zece prunci 
dintre care au trăit opt), 
Cum spuneam, 
la timp potrivit 
li s-au împletit de-atunci 
nu doar gândurile, 
ci s-au înnodat 
şi niscaiva rânduri-rânduri
de legături ascunse, 
pe care le știa 
toată Valea Pribei. 
Probabil le aflase și teiul, 
fragil la suflet și sensibil.
El ce să zică și cum să tacă?...
Nu s-a opus când Dumnezeu 
a rupt o cracă 
de sub picioarele 
lui Mitică, 
pedepsindu-i 
călcătura strâmbă.
De la un timp, am 76, 
anii sunt tot mai grei... 
Simt că mă junghie 
şi pe mine genunchii, 
s-au betegit şi ai mei
de când am început să înțeleg
buchea lumii 
cu adâncimile ei 
nepătrunse...
Pe femeile care şi-au cuibărit 
în inima mea 
gânduri ascunse, 
indiferent că erau Ana, 
Gena, Adriana. Lorena, 
Lia sau Miruna, 
le-am numit pe toate Maria, 
ca şi cum ar fi fost una, 
şi... m-am ferit să mă urc în tei.
Cu junghiul şi mintea de-acum, 
nu mai sunt sigur 
că atunci am judecat corect! 
Îndoiala e tot mai mare!...
La ce bun a fost să respect 
cele zece porunci, 
să ţin post şi să nu mă urc în tei 
să culeg floare pentru 
mai multe femei... 
dacă genunchiul oricum mă doare?...

 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu