să rosteşti cuvântul
pe numele lui
de împărat,
să-l slăveşti,
întâi soarelui
şi apoi iubitei.
să-i cobori
în călcâi bezna
umbrei lui
şi ei, să-i îndoi
sub sărutul ispitei
glezna…
să-i ascunzi în nori
sânii rotunzi
cu palmele.
ai stăpânii,
ai sclavei...
după nevoi.
să pătrunzi
în miezul enclavei,
între coapsele
unde şi-a înnodat
dumnezeu
sinapsele.
cuvântul e liber
în ceață să tacă
sau să zboare departe,
să-și facă
temei în soare
şi viaţă în moarte
(al cincilea anotimp)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu