Peceţile lui Zamolxe

          La început a fost legenda.(…)  Nu e bine! De la capǎt cu literǎ mare:

          Înaintea legendei, au fost Dacii. “Rasa lor era nobilǎ. Ei erau urmașii atlanţilor, cei care au fost pe Terra la începutul facerii. Pe pǎmântul lor s-a nǎscut lumea.”

          Pǎmântul dacilor era mult mai mare decât se știe azi. Parte din el s-a scufundat. Asta se leagǎ cumva de Atlantida. Continentul acela s-a scufundat.Totul se leagǎ în legendǎ. Se zice cǎ Zamolxe ar fi fost conducǎtorul dacilor liberi. Unii îl fac zeu, dar el era doar un om cu sânge nobil și pur, pǎstrǎtor al Codului Legilor undeva pe pǎmântul Sarmisegetuzei Regia. (Regia nu Regio ca în reclama de la televizor pe bani europeni a lui Rebengiuc.).

          Codul Legilor se pǎstra într-un loc sfânt numit Kogaionan aflat undeva în Bucegi, nu departe de Sfinx. Nu e voie sǎ se știe cu exactitate pentru cǎ acolo e un important centru energetic. Codul Legilor era o carte mare din metal unde erau insemnate legile universului. Toate întrebǎrile își gǎseau aici rǎspunsul. Fiind un iniţiat, Zamolxe pǎstra acel cod. Mai erau iniţiaţi, dar puţini reușiserǎ sǎ atingǎ nivelul patru, ultimul.

          Locul unde tinerii daci, bǎieţi și fete învǎţau, se afla tot în Kogaionan. În treapta întâi învǎţai ce e moartea. Vorbesc simplist și schematic, oricum datele le-am gǎsit de-a gata la Aryana Havah. Ca sǎ intri în treapta a doua se dǎdeau niște teste. (Nici o noutate în învǎţǎmântul românesc, chestia cu treptele!)  În treapta a doua învǎţai sǎ-ţi înţelegi viaţa interioarǎ. Treapta a treia, numai pentru iniţiaţi, te apropia cumva de Dumnezeu. În treapta a patra ajungeau puţini și trebuia sǎ te strǎduiești toatǎ viaţa, devenind ca și El, dar la alt nivel, creator. Au atins aceastǎ treaptǎ și douǎ femei. Una dintre ele fiind sora lui Zamolxe.

          Nici mǎcar nu știam cǎ Zamolxe a avut o sorǎ, pânǎ nu m-am documentat ca sǎ scrie proba a treia din SuperBlog.

          Cei trecuţi de a treia treaptǎ primeau Peceţile lui Zamolxe. Peceţile fiind trei simboluri energetice, trei semne marcate pe frunte și la încheieturile braţelor. Semnele le vedeau doar iniţiaţii, astfel se recunoșteau între ei.

          Fizic (sau tehnic mǎ rog), exista o pecete de aur ca o matriţǎ care se aplica pe locurile stabilite și un praf care nu se cunoaște ce însușiri avea. Cei ce le primeau trebuiau sǎ le ţinǎ 33 de zile. Unii spun cǎ matriţele erau purificate în foc. În timpul ǎsta, în singurǎtate, meditau. Peceţile erau scoase dupǎ perioadǎ, printr-un ritual. În locul lor rǎmânând semnele energetice, pe frunte și pe braţe, ca trei sori. Desenul reprezenta un cerc luminos sub forma unui șarpe cu cap de lup.

          În timp s-au amestecat neamurile omenești. Linia dacilor s-a dorit sǎ fie întreruptǎ brusc. Unii spun cǎ omenirea a evoluat, alţii susţin cǎ ne învârtim într-un cerc prǎbușindu-ne, și de jos iarǎși ne regenerǎm. Civilizaţiile s-au urmat, dar ceva din magia peceţile lui Zamolxe a rǎmas pânǎ azi.

          Un rege își pune pecetea pe documentele ce-i exprimǎ hotărârile. E semnul puterii lui. Un sigiliu de cearǎ pe un testament, împiedicǎ deschiderea acestuia mai devreme. E simbolul unei taine, sau a unei apartenenţe legitime. Simbolul se prelungește azi în diferite și multiple utilizǎri și nuanţe.

          Uitaţi-vǎ în jurul vostru, nu se mai poate trǎi fǎrǎ ștampilǎ. Viaţa a decis cǎ e singura cale oficialǎ care dǎ formǎ finalǎ și greutate unei apostile. Nu ne mai descurcǎm fǎrǎ ea, în lumea emergentǎ în care credem cǎ descoperim o nouǎ calitate, impresia poate fi imprevizibilǎ și spontanǎ, dacǎ nu e certificatǎ, poate fi fǎrǎ conţinut. E nevoie sǎ citim pe un produs “Validat” sau “Expirat” ca sǎ nu irosim timpul atât de preţios și scurt.

            Când intri la medic, bolnav cu cardul de sǎnǎtate în buzunar, tremurând de fricǎ, sub toate durerile lumii, el te privește îndelung, profesional și îti pune scurt parafa pe bucǎţica albǎ de hârtie. “Sǎnǎtos! Te mai vǎd peste 10 ani!” Și ţie, citind, îţi vine sǎ zburzi de fericire.

            În jungla tehnologicǎ în expansiune, e nevoie de o marcǎ și sunt atâtea domenii!

          Mǎ uit la COLOP firma funcţioneazǎ în România de 15 ani și e deja un lider de piaţǎ în domeniul ștampilelor. Nu a stat pe loc îmbunǎtǎţind creativ nu numai design-ul cât și aducând numeroase îmbunǎtǎţiri și inovaţii tehnice. Principalul atu îl reprezintǎ fereastra XXL Anul acesta, Colop lansează Printer G7, noua generaţie de ştampile dreptunghiulare, ce deschide oportunitatea personalizării fără limite a ştampilei, aceasta ajustându-se astfel nevoilor consumatorilor şi transformându-se, prin intermediul creaţiilor lor, într-un obiect familiar şi de nelipsit oriunde s-ar afla. (Uff, ce lung!)

          Câteodatǎ, rǎtǎcit în mijlocul oamenilor, simt nevoia unui cip implantat pe frunte, care sǎ recunoascǎ și sǎ mǎ avertizeze nevǎzut când sunt aproape de un plagiator, sau de un terorist, sau de un spion sub acoperire, un semnal luminos interior, care sǎ mǎ avertizeze de pericol. Sau într-o galerie de artǎ sǎ vǎd dintr-o aruncǎturǎ de ochi marcat vizibil, capodopera

          Eu sunt scriitor. Am deja șase cǎrţi, dar nu sunt membru al Uniunii Scriitorilor. Nu și-a pus nimeni ștampila pe legitimaţia mea. Poate cǎ nu mai au, sau poate  sunt prea vechi și s-a terminat tușul. Domnilor juraţi de la Colop, cât costǎ douǎ ștampile Printer G7? Aș vrea desenul, sǎ reprezinte un Guștere. Pe una sǎ scrie SCRIITOR iar pe cealaltǎ RESPINS.

          Una dintre ele o dau cadou celor de la Uniune, iar pe cealaltǎ o pǎstrez. O ţin în permanenţǎ la mine. Când o fi la soroc, în faţa lui Dumnezeu cu sufletul deschis, am sǎ-i dau ștampila. El în marea lui mǎrinimie, cu degetul arǎtǎtor va apǎsa ușor resortul și ţǎcǎnitul acela plǎcut pe pielea de pe mâna stângǎ, în locul unde ţineam altǎdatǎ ceasul, va sta scris RESPINS.

          – Tu fiule mai ai de trǎit, te întorci de unde ai venit!

Participa la Concursul SuperBlog 2014