Poetul

Vremea nu mai are rǎbdare cu mine.

Între solstiţii s-au învolburat culoarele. 

O gaurǎ neagrǎ de sine

a împresurat soarele.

Sentimentele s-au nǎruit în statui,

gipsate în cearǎ

pe sârma ghimpatǎ.

Șir lung de trufe 
întins nimǎnui,

pe culmea de rufe,

între gard și hazna, atârnatǎ...

Biet animal de povarǎ,

cândva, într-o lume precarǎ,

am pretins cǎ sunt leopard,

nu poet

Reality

Un cancer bântuie lumea.

Se instaleazǎ pe computer
și arde mocnit
mistuind dedesubt,
precum un foc pus
ar rǎscoli în explozii solare
pǎdurea de oase.

Strâng în pumni
supradoza
și muzici clisoase de clorofilǎ,
gliseazǎ evanescent
din interior,
desfrunzind prin pori
stratul diafan de zǎpadǎ.

Nordul se întrevede
ca o artezianǎ sfidǎtoare
în colonade colorate strident,
roșu, galben, albastru, mov.
Din bazinul cu scurgeri obturate,
un tsunami fosforescent
se scurge lent pe esplanadǎ.

Viaţa încolonatǎ pe strǎzi
se pierde ca un ecou
traversând inima orașului.
Pare cǎ e o petrecere
a burlacilor,
un început de reality show