Poetul

Vremea nu mai are rǎbdare cu mine.

Între solstiţii s-au învolburat culoarele. 

O gaurǎ neagrǎ de sine

a împresurat soarele.

Sentimentele s-au nǎruit în statui,

gipsate în cearǎ

pe sârma ghimpatǎ.

Șir lung de trufe 
întins nimǎnui,

pe culmea de rufe,

între gard și hazna, atârnatǎ...

Biet animal de povarǎ,

cândva, într-o lume precarǎ,

am pretins cǎ sunt leopard,

nu poet