Sǎ moarǎ capra guvernului

Nu am gasit caprele

          Îmi închipui cât de greu îi va fi istoricului peste 50-100 de ani, sǎ deslușeascǎ iţele încurcate de premierul suveicǎ, în ţesǎtura complicatǎ a covorului roșu chinezesc pe care vrea sǎ-l întindǎ din decembrie încolo pe holurile Palatului Cotroceni, dacǎ noi, trǎitori acum, cu ochii cât cepele, uimiţi de evenimente și oripilaţi de minciuni nu mai înţelegem nimic!

          Sǎ luǎm de pildǎ sintagma “sǎ moarǎ capra guvernului!”,

Emitent, premierul ghilimelelor; sintagmǎ aruncatǎ ca ghiuleaua spre Pǎcalǎ, Tândalǎ și desigur în ograda președintelui și sǎ încercǎm sǎ ne uitǎm atent sub infernul perdelelor. Capra blondǎ, cu privire languroasǎ și tristǎ, ce i-a luat locul lui Dacian Cioloș pe listǎ, dupǎ cum susţine generalul Pacepa, cicǎ ar fi KGB-istǎ și ar face parte dintr-un plan diabolic. Nu împǎrtǎșesc opinia generalului, dar întreb cu voce tare și rar:

          Ponta sau Putin, cine a vrut-o comisar? Fie și pe un portofoliu simbolic, umanitar. E Mata Hari a noastrǎ capra, sau a cui? Îi mai place frunza de stejar, bucolic?... Întrebarea vine târziu. Dupǎ ce te-ai spurcat la arţar american argintiu!?... Ești ori naiv, ori catolic. 
Plai bǎlai - pamflete politice