Nenumǎrate sunt prilejurile pentru întâlniri plǎcute în
familie. Loc de amintire și de resetare a timpului cu faţa cǎtre viitor. În
ultima zi de august, undeva la marginea Piteștilor, pe ramura Dumitrescu, s-a dat
semnalul.
Dumitrescu este numele soţiei, primit de la ǎl bǎtrân, întâia oarǎ când lumina soarelui i s-a strecurat sub gene.
Aproape nimeni nu știe cǎ numele lui bun era Epure. Acela
nu i se potrivea și l-a schimbat când a dezertat din lagǎrul rusesc, în timpul
rǎzboiului undeva în Ucraina, condamnat la moarte pentru cǎ n-a ascultat de
ordin și n-a vrut sǎ tragǎ cu arma în fraţi de-ai lui.
Și-a ales singur numele Dumitrescu și s-a legat de el cu
fire nevǎzute, dorind cu tot dinadinsul sǎ-l perpetueze cǎci i-a purtat noroc.
Dumnezeu însǎ i-a dǎruit numai fete. Una, din prima cǎsǎtorie și încǎ douǎ la
casa lui din deal, care a ars pânǎ la temelie, nu aceea de la șosea, vis a vis de cǎminul
cultural și de biserica din Rǎdești, unde mi-am gǎsit eu mai târziu soţia,
dându-i numele meu.
Perseverent, Titi s-a strǎduit și aiurea sǎ-și împlineascǎ gândul,
dar ghinionul l-a însoţit pe cǎrǎri ocolite, departe de casa ce nu trebuia sǎ afle suferinţele sale. A patra încercare a fost tot fatǎ. Se spune cǎ de fapt, în timpul rǎzboiului mai semǎnase una, cea
mai mare, în pǎmânt rusesc. Socrul meu era un om viu de toatǎ isprava. El
m-a inspirit sǎ scriu poemul care urmeazǎ.
TABLOURI DINTR-O
EXPOZITIE. Lut 60
–
Marele pariu
–
ca pe niște
decoraţii
în pulpana mantalei
alergam
sǎ prindem
gloanţele
fericiţi la gândul
cǎ-n tranșee
la sfârșitul atacului
vom socoti
numǎrând
prin mantaua
ciuruitǎ
stelele
în gǎuri negre
cel
cu
mai
multe
morţi
era învingǎtorul
marelui pariu
(Din volumul Glont de argin
E rândul Nikonului sǎ povesteascǎ și el:
Cu fiicele și nepoţii
Verișoarele
Veri primari generaţia III-a
Oameni responsabili din a doua generaţie (Nikonul i-a mai scǎpat...)
Surorile. A ajuns și Italia
Simina(stanga. I-a lǎsat pe englezii ei acasǎ)
Floreștii. Sunt chiar mai mulţi. Un semn?...
Dirijorul(ca maica-sa), Ioneasca, a micǎ... Ea și-a pǎstrat numele.
Dirijorul(ca maica-sa), Ioneasca, a micǎ... Ea și-a pǎstrat numele.
Generaţia IV-a, cu Florești...
A venit și Spania
Indienii nu puteau lipsi!
A fost seara lor
Dans panǎ la epuizare
Spre dimineaţǎ
Consemnând...
Ion Toma Ionescu
Codruta Andronache · 4 prieteni comuni
RăspundețiȘtergerev erisorii...va doresc sa ramaneti mereu asa:UNITI si la bine si la rau
19 minute · Îmi place · 1
Cristina Florescu Nu cred ca mai avem o asa poza. Foarte frumos!!!
RăspundețiȘtergereSanda Petriu o petrecere minunata,se vede.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereLia Maghiar Ce frumos!!!! Fericirea acestui moment se regaseste pe chipul fiecaruia!
Intradevar o seara minunata exact cum a-ti descris-o d-voastra in cuvinte. Bafta multa.
RăspundețiȘtergere