Am primit o lecţie azi de la un copil.
Îi pot da și numele cǎci e un copil mare, Raluca Neagu. În calitatea ei de
admin, m-a mustrat rugându-mǎ(sau m-a rugat mustrându-mǎ) politicos, sǎ dau jos
de pe un anume site, imaginea care însoţește o poezie de-a mea, cum cǎ ar fi
exagerat de expresivǎ în goliciunea ei și nu face bine minorilor.
Mǎ uit la imagine. Viaţǎ și moarte,
sordid și sublim, depinde capǎtul de drum din care privești. Trupul femeii
abandonat unui expresionism rece, metalizat, de un violet intens, deșǎnţat, în
care se descǎrcase artistul.
Avea dreptate copilul. Tabloul acela
frapant era mai puternic decât versurile mele resorbite ca în singularitatea unei
Gǎuri negre
Am pǎstrat totuși poza de ieri pe
blogul meu. Acolo, sub acoperire sunt o groazǎ de ofiţeri. Ǎștia, sigur nu sunt
minori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu