Weekend la munte 2

          Aplecasem urechea în iarbǎ pe costișa muntelui și ascultând miezul pǎmântului, încercam sǎ pǎtrund în culcușul uriașilor din cerul de dedesubt. Timpul se auzea precum curentul electric scurgându-se, neîntrerupt și lin, între doi stâlpi de telegraf.

          Pǎsǎrile ciripeau întrecându-se în lire și brazii prinși în horǎ nimbau în interior, conturul în oglindǎ al crestelor înzǎpezite.

          Uriașii se dezmorţeau sub așternutul de piatrǎ. Vântul cu șuierul lui rece venea dinspre nord și harfele brazilor rǎspundeau prelung.

          În afara noastrǎ nimeni, nicǎieri. Doar furnicile impenetrabile

în hǎţișul ierbii, adulmecau urmele risipite azi noapte în rǎgetul de dragoste al cerbilor.

          Singur, vântul, stârnește continuu pacea în veșnicia locurilor.

          Ne-am împǎrţit misiunile: Ioni culege urzici într-un luminiș,

Puiu se aleargǎ cu copiii, sǎ le creascǎ pofta de mâncare, Cristina pregǎtește Nikonul sǎ facǎ faţǎ fotografiilor artistice, iar eu, notând într-o agendǎ aceste rânduri.

          Apunne soarele dupǎ culme, în timp ce lichenii aburcǎ pe trunchiul copacilor raza din umbrǎ a farurilor.

\

Weekend la Bran

          Patru zile pe munte fǎrǎ ţipetele antenelor, fǎrǎ vocea lucioasǎ și lunecoasǎ a premierului, ușor strepezitǎ de agurida întrebǎrilor ziaristelor de la B1, dar mai ales de ameninţarea de hǎcuire slobozitǎ din rǎrunchii baronilor însângeraţi de sǎgeţile muiate în argint ale DNA. Patru zile de pace cu avioanele de vânǎtoare F-35, activate ca niște suveici, ţesând pe cerul patriei o cuverturǎ de fum unde se zbate prinsǎ în mreje ca un gândǎcel întrerupt, Vocea fǎrǎ semnal a Rusiei. Patru zile fǎrǎ internet, într-un timp împietrit, primind vești doar prin vocile munţilor.

          Muntele ne-a primit cu suspiciune și ceaţǎ, dar s-a schimbat brusc citindu-ne gândurile. Rândurile ce vor urma sunt scrise cu Nikonul. Nu înainte de a-și potrivi obiectivul în culorile unui pǎun.

          În prima zi am ajuns la cetatea de vamǎ, pânǎ în poarta castelului.

 

Lumea unui Nikon sau lumea vazutǎ de ITI 5

            Ultimele pagini ale albumului le întorc azi în finalul unui an agitat din toate punctele de vedere, an care pentru mine a rǎmas de referinţǎ prin scrierea și editarea romanului Gușterele și nu în ultimul rând, prin cadoul ce mi s-a oferit cu generozitate însoţindu-l pe Alexandru în tentativa de a reface legǎturile lui cu lumea prin intermediul terapeuţilor sǎi olandezi, Frederik și Paula, întemeietorii wiki’s view, o nouǎ abordare în bǎtalia cu autismul.

            Cristina și Laurenţiu, pǎrinţii nepotului meu, au strecurat în program o mulţime de puncte de interes turistic pe care nu le-am ratat parcurgând mii de kilometrii prin Ungaria, Austria, Germania, Olanda și Belgia. Toate aceste n-ar fi putut fi realizate fǎrǎ aportul lui Martin și al Claudiei, bunii noștrii prieteni cǎrora le mulţumesc încǎ o datǎ.           

            Ulterior i-am însoţit pe Frederik și Paula la noi acasǎ, prin ţarǎ, în locuri cu siguranţǎ mult mai frumoase daca valoarea lor n-ar fi demonetizatǎ sau demonizatǎ de locuitorii ei.(un șablon) 

Astǎzi Viena șI Zwolle

Litera V

Viena 

Litera Z

Zwolle