2. Si-a-mpreunat mâinile, şi-n rugãciunea lucrãrii sale a fãcut omul din carnea pãmântului, dându-i duh. Scrie scriptura.
3. Si-a mai trecut o zi şi încã o noapte. Cum sã laşi pradã singur, omul? Sã pazeasca via.
4. Cu grija mare a scos o coastã din somnul lui, şi a strãpuns cu ea bulgãrele albastru, storcând deasupra boabe de rodie
5. Apoi şi-a-nmuiat degetele în cupele florilor cu roua dimineţii. Sã-i fie gãndul curat
6. Ii plãcea cum se modelau în cãuşul palmelor rotunjimile coapselor, şi ascunzişurile femeii prefigurând ispita.
7. Astfel a fost searã, cerul, apele si pãmântul s-au potolit împreunã în sãrbãtoarea trupului desãvârşit al femeii .
8. In dimineata celei de-a saptea zi i-a poruncit omului toate zilele vietii lui sã-si zideascã femeia în iubire. Mulţumit de toatã lucrarea a purces în odihnã.
9. Omul supus greşelii, o zi din an, de 8 martie îşi aminteşte povestea.
