Cheia din broască

În puţine momente ale semifinalei de azi la Whuam cu Kvitova, Simona Halep s-a apropiat de nivelul ei şi era greu în asemenea condiţii să faci faţă unei jucătoare puternice şi dezlănţuite căreia i-a  intrat totul. 

Se întâmplă uneori miracole. Zeii atenţi intră în joc şi restabilesc un echilibru al cărui rost îl ştiu doar ei. Simona câştigase în faţa cehoaicei până acum de trei ori şi părea favorită, dar rezultatul final drastic 6-1/ 6-2 / se citeşte fără îndoială aşa cum e scris, în toate datele partidei.

De obicei Simona îşi descuie jocul când se eliberează de gânduri, se relaxează şi dă libertate instinctului, răsucind o cheie potrivită. Azi a avut broasca încuiată. Se pare că de data asta Kvitova i-a găsit cheia rătăcită pe undeva şi a păstrat-o pentru ea.

Nu-i nimic, probabil că la Turneul Campioanelor va veni şi Darren Cahill să-i îmbuneze pe zei şi să aibă el grijă de legătura cu chei...

Războiul S-telelor

Tabletă în alb şi negru

Realist analizând e dificil să ajungi la un rezultat favorabil pentru Simona Halep în meciul de azi cu Serena Williams pe datele care sunt la vedere în piaţă, riguros şi fără dubii aşezate superior pe talgerul de aur al incontestabilei campioane.

Cred că doar Serena în competiţia cu ea însăşi, dacă i se pune un cârcel în călcâi, sau un imaginar picamăr îi bate mai întâi un cui de argint în minte, doar aşa ai putea imagina că s-ar putea abate grindina peste o vară fierbinte.

Să fie Simona fata cea rea care aduce grindina? Mingile ei, ca nişte guguloaie de gheaţă să pârjolească locul cu verdeaţă din terenul îngrăşat cu steroizi şi anabolizante de grădinarul şef Mouratoglou?

Dacă mă uit la Simona cât de plăpândă pare, uşoară în alergare ca un nor Nimbus pe cer, în comparaţie cu norul negru de cocs şi fier din faţă, mă gândesc că ea ar putea fi fata care aduce doar, o ploaie cu soare…

Dar dacă luăm în calcul încotro merge planeta şi trendul încălzirii globale, încet-încet soarele subţiază, nu? stratul calotei glaciale. Depinde cum loveşti cu racheta ca să şi crape…

Hai Simona! Ţinem aproape!

Semifinală la Cincinnati

Spectaculoasă victoria Simonei Halep de azi noapte. La începutul meciului nu i-a mers nimic! O zi dintre cele negre, când racheta e surdă, mingea absurdă are o mie de colţuri şi terenul pare că se mişcă viu precum spinarea unui elefant care vrea sa te trântească în mijlocul savanei, unde n-ai scăpare de atâtea sălbăticiuni. Şi sălbăticiunea cea mare părea leoaica Radwanska.

Îl adusese în tribună pe ginerică al ei cu tot alaiul de lei pregătiţi de nuntă. Se profila o zi cruntă pentru Simona, satanică.

Se făcu 4-0, dintr-un foc cât ai spune că n-ai noroc! Parcă secase pe bune toată apa oceanică! Sincer credeam că Simona va intra în panică, dar ea s-a luptat pentru fiecare centimetru ca să-şi recucerească malurile. Încet, încet s-au reaşezat în matcă valurile.

S-a terminat până la urmă 7-5 pentru româncă în primul set, dar nici un petic de pământ arabil, nu s-a dat degeaba de la buget, poloneza nevrând să se îndoaie, a ripostat imperturbabil. Simţise că va veni ploaie.

În setul doi s-au însămânţat mai întâi colţurile şi fiecare a făcut câte un break. Ba nu două, al doilea se pune numai la Halipena Era de-acu clar că  scăpase de la înec şi nu pentru ea va cânta sirena.

Urmează primul ghem la zero şi încă un break. Simona îşi protejează cu grijă picioarele cu prosopul în pauză. Oare Radwanska să fi cedat? Stăteau amândouă sorbind apă înaintea ultimului ghem. Muşchii Radwanskăi întinşi parcă gem, lăsaţi la uscat pe spetează de lemn. Simona cu muşchii încordaţi, vibrează aşteptând doar un semn de la zei… Ginerică al polonezei a plecat. Ducă-să! De nuntă îi mai arde ei?...

7-5/ 6-1!

Virusul Zica. Mult zgomot pentru nimica.

Eu sunt convins după dezastrul de la Jocurile Olimpice că la şedinţa CSAT de săptămâna viitoare preşedintele Iohannis va cere introducerea de urgenţă a sportului în strategia naţională de apărare. Nu se mai poate să ne lăsăm surprinşi, să nu avem viziunea clară când încă de când am plecat de-acasă ştiam că vom fi învinşi în Brazilia, înconjuraţi din toate părţile de duşmani şi ţânţari.

Alde Comitet olimpic român cu bruma de bani din buget s-a zgârcit la echipamente ca să îmbunătăţească partea protocolară. Nu poţi să te faci eminamente de râs afară şi să nu ai suficientă Grasă de Cotnari la pachet. Să închini un pahar cu cei care-ţi aduc medalii. Ca doar sunt Jocuri sportive nu Saturnalii!

Eforturi s-au făcut. Mă uitam la fetele de la handbal cum s-au străduit să înveţe cuvintele imnului naţional Deşteaptă-te române. Toată greutatea a fost pe umerii lor şi au dus-o până la sfârşit cu brio, chiar dacă s-au înecat. Trebuie să fim mulţumiţi că doar pentru ele s-a cântat imnul la Rio!

Parcă văd că la finalizarea CSAT-ului preşedintele va ieşi cu o declaraţie la televizor.

„Împreună cu partenerii noştri NATO şi cu DNA-ul ne-am propus ca în viitor să eradicăm de la toate nivelurile, pas cu pas, virusul Zica din ţară.

Mult zgomot pentru nimica. Olimpiade mai vin. Şi la vin-uri medaliate încă stăm bine…

Stegarul

Una din zilele faste ale sportului, ieri de Ziua Imnului Naţional!

Stegarul, cea care ne-a făcut să fim mândri de acordurile neauzite ale imnului şi de culorile tricolorului, fluturate nu doar în arena luptei sportive, cât mai ales în sufletele noastre însetate de victorii, a fost Simona Halep. La Montreal – unde Nadia Comăneci s-a încoronat regină cucerind primele note ale perfecţiunii din istoria gimnasticii şi cucerind de asemeni pentru totdeauna inimile canadienilor, sub privirile înmărmurite de admiraţie ale întregii lumi – tricolorul românesc e la el acasă. Şi nici nu se putea sărbătoarea Imnului Naţional să fie mai frumos celebrată decât, după epuizantul meci cu Kusneţova, ca un corolar al sacrificiului, Simona să se hotărască să intre din nou în luptă alături de Monica Niculescu şi în partida de dublu.

Ce-or să mai spună cârtitorii de profesie, proşti da mulţi, cei care perorarau la portavoce în presă şi pe coclaurii facebook-ului că Simona e individualistă şi urmăreşte doar câştigul personal? Sincer, mă aşteptam să abandoneze ca să fie odihnită pentru marele meci cu Kerber de azi. Sunt sigur că Monica coechipiera la dublu ar fi înţeles-o. Dar Simona, fără prea mare experienţă la dublu şi-a dorit să arate că e om de echipă. Concertând mai ceva decât marele violonist André Rieu, le-a învăţat pe franţuzoaicele Caroline Garcia şi Kristina Mladenovic, numărul doi mondial, Deşteaptă-te române şi într-un meci de senzaţie le-a făcut să înţeleagă că româncele sunt mai deştepte.

Tot ieri la Toronto doi flăcăi ca brazii, ca să nu se las mai prejos, Mergea şi Tecău s-au calificat şi ei în semifinalele unui mare turneu, învingând dublul celebru al fraţilor Bryan.

Un sincer bravo Simonei, Monicăi, lui Mergea şi Tecău! Indiferent ce veţi face în continuare aţi onorat cum se cuvine, acolo departe, Ziua Imnului. În timp ce în ţară s-a ajuns ca Vântu din puşcărie să-i întrebe pe Alde Tăriceanu şi Bogdan Olteanu dacă atunci când au primit milionul s-a intonat imnul naţional…