ne fulgeră pe şiră cu colinde
se hârjonesc în suflet lupii tineri\
în cer un înger candela-şi aprinde
şi clopotele ard la Sfânta Vineri
ce veşnic ninge cearcănele serii
pudrate-s cu mireasmă de răşină
şi parcă înfloresc în glasuri merii
…în ieslea lumii pâlpâie lumină
*
Rezultatul, privind în clasamentul provizoriu, pare să nu fi plăcut juriului. Mie însă da, (sper nu numai mie!) şi consider că m-am înbogăţit cu încă o experienţă. Las premiile celor care scriu în tipare recunoscute, ce nu-ţi forţează neuronii, pe care niciodată nu trebuie să le parcurgi până la capăt. Consideraţiile inconfortabile şi divagaţiile nu au căutare acum, şi aşa timpurile sunt zbuciumate.
Se pare că nu pot depăşi o uşoară nemulţumire.
Şi pentru că trebuie să fac o comunicare importantă, acest concurs mi-a invadat blogul de două luni, intrând cu totul în viaţa mea privată, mă va suporta sper, în particular, preţ de câteva rânduri. Se va dovedi că există o legătură.
V-aduceţi aminte de povestea lui Alexandru? E încă postată pe blog. Dar de campania făcută pentru susţinerea lui prin redirecţionarea celor 2% din impozitul pe salariu, (o lege bună), către fundatia SERA? Ei bine, am o veste extraordinară. Campania de susţinere din primavară a avut succes.
S-au strans aproximativ 500 de declaraţii, iar în urma acestora Alexandru a primit o parte din banii necesari deplasării din luna ianuarie 2011, în Germania , pentru operaţie.
În numele lui Alexandru, eu şi Cristina, mama lui, mulţumim din suflet celor care ne-au fost aproape!
Şi acum legătura cu laptopul ASUS, cadou de Crăciun.
Poate să pară un pic forţată, dar nu e. Alexandru va face în curând 7 ani. V-am mai povestit, el e cel care a testat laptopului meu Acer Extensa rezistenţa la apă, n-a rezistat, dar funcţionează cumva.
Departe de mine gândul de a argumenta exagerat şi plictisitor, dar la prima operaţie la 3 ani, o operaţie grea, prilej cu care nepotul meu şi-a pierdut darul vorbirii, după o lună de imobilizare pe spate şi întristare profundă, primul zâmbet care i-a apărut pe chip a fost datorat unui laptop pe care i-am pus un desen animat. Atunci s-a întors cu faţa către noi soarele.
N-aş vrea să devin melodramatic, dar el e familiarizat cu laptopul, vă asigur nu e prea mult. Îşi deschide singur jocurile, deseneaza, îşi caută şi porneşte singur desenele animate.
Dacă totul va merge bine în curând vom învăţa să recunoaştem literele şi idealul ar fi să învăţăm să scriem şi să comunicăm, cu ajutorul laptopului poţi face o serie de aplicaţii cu programe simple, dar eficiente.
Pentru el mi-aş dori de Crăciun un ASUS Eee PC 1001 PX, fără costuri prea mari, să-l aivă cu el în Germania, să-l pot vedea, şi să-mi facă semne cu mâna pe camera WEB
Pentru aceasta postare juriul a acordat 95 puncte
