Sâmbăta lui Lazăr

               Mamei mele aceste rânduri

Maria, sora Martei era cea care i-a şters picioarele Domnului cu părul ei lung ca iarba necosită şi i-a dat cu mir. Pe fratele lor îl chema Lazăr. Locuiau în Betania, nu departe de Ierusalim şi la ei poposea ades Mântuitorul în tihna unor frumoase clipe, căci cei trei se potriviseră în inima lui. Se spune că tatăl lor ar fi fost chiar fariseul Simon în casa căruia s-a săvârşit Cina cea de taină, nimic nu poate fi sigur înainte de a se fi înstăpânit credinţa.

Bolnav, Lazăr s-a stins şi surorile I-au trimis vorbă. A ajuns la patru zile după înmormântare într-o sâmbăta însoţit de ucenici pe care-i luase cu el ca să creadă. Le-a spus: „Prietenul meu Lazăr, numai doarme! – şi îl voi  trezi din mormânt!. Cel ce crede în Mine chiar dacă va muri, va trăi!”.

A dat piatra de pe mormânt la o parte şi a tunat cu glas mare: „Lazăre, vino afară!”

 Şi a ieşit Lazăr afară legat la mâini şi picioare şi înfăşurat în maramă. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!  Şi au crezut, cei mulţi care erau acolo, văzându-l pe Lazăr cum merge.

Mai târziu, la urgisirea creştinilor când Sfântul Ştefan, unul dintre ucenici a fost omorât cu pietre, l-au căutat şi pe Lazăr – cel înviat din morţi – ca să-l omoare, dar el fugise împreună cu surorile lui în Insula Cipru. Acolo l-au găsit Sfinţii Aposoli Pavel şi Barnaba în prima lor călătorie misionară, hirotonisindu-l episcop.

Se zice că după ce a fost înviat din morţi în sâmbăta aceea, Mântuitorul a uitat să-i aducă înapoi şi zâmbetul, pe faţa. Cât timp fusese mort în acele zile, văzuse iadul.  

Lazăr ar mai fi trăit 30 de ani.

Ruşinică nea Mitică

N-am mai abordat de mult, care va să zică, subiectul la rubrica Vuvuzele. E momentul, căci a venit Iepuraşul de Paşte cu sechestru aproape DeNeA Mitică, la Ligă. Oracolul, terestru de la Bălceşti, pentru cine cunoaşte dintre Mireni, a pus-o de Mămăligă. A fost prins, în sfârşit, pe picior greşit, când şi-a dat cu stângu-n dreptu’ tratându-i de Mititei pe Olteni: „Nişte derbedei!”. N-a nimerit-o ăl mai Mare dintre Mitici sau ăl mai Mitic dintre Lichele cum vrei să-i zici, maestru în Şuşanele.

Zice nea Mitică, cu Şarm din umbra unui Jandarm:

„Măi fraţilor la mine la Ligă, când vor veni Procurorii nu le dau Mămăligă, ca Infractorii, le pun pe masă Cozonac şi de-aia Grasă de Cotnar în pahar de cristal. N-au ei curajul să-nchidă Fenomenul, că e bal, se Ştie!! Le pun banda cu refrenul, Mitică la brutărie!

Fotbalul fără Mitică e ca o Curvă fără Ruşinică...

Masla lui Che. Note de lectura

            Editura Eubeea. 2011

Aşezarea între coperţi de carte ale unor reacţii scrise la evenimente, fie şi sub forma unor pamflete care au făcut deliciul cititorului de ziar sau de blog, este cu siguranţă un risc asumat. Una e să descifrezi clipele şi atitudinile la locul faptei, cu laba de urs în geantă şi alta să dai perenitate şi suflu unei aventuri trecătoare, inevitabil cu locuri comune şi final previzibil.

Mărturisesc, atunci când Virgil mi-a dat Masla lui Che, colorată de Ilie Chelariu în 2011, la editura Eubeea, s-o citesc şi să scriu despre ea, am luat-o fără nici o reţinere şi cu multă curiozitate, eu însu-mi fiind curtat de oarece gânduri de a intreprinde un demers asemănător.

Puţine sunt posibilităţile unui pamfletar să te ţină aproape de produsele sale, asezonate tendenţios după gustul său.

Dacă un bucătar(am ales bucătarul doar pentru ca rimează cu pamfletarul), poate perpeli în foc un pui de găină muindu-l în mujdei de usturoi, îl ajută vinul bine ales să ţi se pară masa copioasă.

În politică, pamfletarul trebuie să lucreze cu animale mari, scârboase şi greu de digerat de care nu poţi lua distanţă şi a căror grohăituri te însoţesc, dimineaţă, prânz şi seară în mocirla şi circul televiziunilor. Greu de potrivit mirodeniile, bruma de umor cât ar fi de suculentă nu ajunge să nuanţeze propriile consideraţii şi convingeri, formate deja în mintea consumatorului de sticlă(TV in loc de vin). Cu ce să-l mai surprinzi şi să-i stârneşti interesul.

Lui Ilie Chelariu îi reuşeste, atunci când ia distanţa cuvenită pentru că limbajul are savoare şi pigmentează tablourile, îngroşând după caz, sau apelând la subtilităţi, în caragealescul de trei parale al momentului pe care-l parcurgem.

Foloseşte adesea în textul său stilizări memorabile, adevărate definiţii care-ţi rămân agăţate de memorie ca nişte piercinguri. Nu uită să le pregătească o intrarea cât mai plastică, plasându-le firesc într-un context general, cu stăpânirea de sine a unui om cultivat care, să zicem, a călcat într-o balegă. Să dau un exemplu:

În SUA, anual se organizează o competiţie pentru cea mai bună definiţie a unui termen contemnporan. Pentru 2010, acesta a fost political correctnes. Iată câştigătorul(şi urmează definiţia): „ Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică şi promovată rapid de mass-media oficială lipsită de scrupule, care susţine că e întrutotul posibil  să apuci o bucată de căcat de partea curată”.

            Să mai extragem la întâmplare câteva definiţii:

Diplomat _Se zice că un diplomat este cineva care-ţi poate spune să te duci la dracu’ în aşa fel încât să aştepţi cu nerăbdare călătoria.

Berceni _ E adevărat că Berceni e un cartier proletar, de blocuri, în care o bună parte din populaţie crede că Guţă e mai tare ca Pavarotti, Bethoven e un câine mare, iar Berceanu un constructor de autostrăzi...

          Onoarea unei doamne _ stă în tăcerea unor domni

          Viaţă _ Asta-i viaţa, e grea da’ trece!

Sindicat _ Sindikaka trage apă.

          Firmă _ Doi inşi şi-un laptop.

Popor inundat _ Electorat lacustru.

Primim fără îndoială sfaturi pe gratis, vorba vine gratis, că n-o să te-apuci să dai banii în ani de criză pe cărţi! Te poţi aciui pur şi simplu pe lângă redacţia vreunei reviste, mai lipeşti un timbru ceva când se expediază la cei aleşi Cafeneaua literară şi poţi căpăta, din când în când, câte-o carte din cele trimise la redacţie; „Ia-o şi citeşte-o Ionescule, poate faci şi-o cronică!” Primim deci sfaturi deosebit de utile care ne îmbogăţesc :

          Nu te certa niciodată cu un prost, că te aduce la nivelul lui şi te bate cu experienţa.

Când pui brânză într-o cuşcă de şoareci trebuie să laşi loc şi pentru şoarece.

          Dacă eşti bou şi nu vrei să zbori, e bine să ţii minte că ai coarne nu aripi.

          Mai sunt şi altfel de consideraţii:

          Dar stimate cititor, între ciorba de urzici şi mâncarea de leurdă, să-ţi dăm şi o veste bună: guvernul român a promis că va asigura slujbe pentru toţi şomerii pe perioada crizei financiare! A uitat însă să anunţe că ele vor fi oficiate de preoţi... Sau:

          Parcă pentru a ne aduce aminte că dacă eşti călare pe un gard ai puţine direcţii de ales, meteorologii perfidului Albion ne-au prezis că, la iarnă, guvernul şi încălzirea globală au să ne-o tragă la gigacalorie de-or să ne sară gradele din termometre şi din portofele... Nu-i nimic, noi rămânem consecvenţi:

          În ţara asta, unde mama alegătorilor tâmpiţi este veşnic gravidă.

          În timp ce nişte oameni care vorbesc o alţă limbă, dar nu se aud din cauza unor drujbe pornite, cară scânduri din decorul ţării.

          Inevitabil nu puteau lipsi din tainul acestei cărţi bancurile, reproducem doar câteva lăsându-vă plăcerea de a le descoperii singuri la lectură.

Zice un banc, că diferenţa dintre un politician şi un hoţ e că pe primul îl alegi tu ca să te fure, iar al doilea te alege el pe tine.

În 2014, la Constanţa pe pasarela unui vas ce va pleca în jurul lumii:” _ Domnu’ preşedinte, cum a murit Românica?” „_Nu ştim încă. Tot ce ştim e că la autopsie s-a zbătut mult!”

Fără îndoială sunt şi platitudini, pagini întregi la care se putea renunţa după gustul meu, dar atitudinea civică a contat mai mult se pare decât pretenţiile estetice şi simţul artistic, sfânta mânie a lui Ilie Chelaru a ieşit în stradă să protesteze cu Masla lui.

Un test interesant

Vă propun o scurtă gimnastică a creierului.  Testul, destul de simplu şi scurt, vă evaluează la sfarşit vârsta creierului. Poţi avea trupul bătrân, dar creierul să zburde ca la tinereţe. Al meu de 33 de ani (în buletin aproape dublu), trage cu ochiul după blonde încă.

Click aici şi dă cu capu-n stâncă.

Glont de argint in Biblioteca Maia Martin

 Maia ingerilor m-a pus pe raftul ei. Multumesc Maia!

63. Ion Toma Ionescu, Glont de argint

Publish at Calaméo or browse others.

Click pe imagine pentru a putea lectura.