Aşezarea între coperţi de carte ale unor reacţii scrise
la evenimente, fie şi sub forma unor pamflete care au făcut deliciul
cititorului de ziar sau de blog, este cu siguranţă un risc asumat. Una e să
descifrezi clipele şi atitudinile la locul faptei, cu laba de urs în geantă şi
alta să dai perenitate şi suflu unei aventuri trecătoare, inevitabil cu locuri
comune şi final previzibil.
Mărturisesc, atunci când Virgil mi-a dat Masla lui Che,
colorată de Ilie Chelariu în 2011, la editura Eubeea, s-o citesc şi să scriu
despre ea, am luat-o fără nici o reţinere şi cu multă curiozitate, eu însu-mi
fiind curtat de oarece gânduri de a intreprinde un demers asemănător.
Puţine sunt posibilităţile unui pamfletar să te ţină
aproape de produsele sale, asezonate tendenţios după gustul său.
Dacă un bucătar(am ales bucătarul doar pentru ca
rimează cu pamfletarul), poate perpeli în foc un pui de găină muindu-l în
mujdei de usturoi, îl ajută vinul bine ales să ţi se pară masa copioasă.
În politică, pamfletarul trebuie să lucreze cu animale
mari, scârboase şi greu de digerat de care nu poţi lua distanţă şi a căror grohăituri
te însoţesc, dimineaţă, prânz şi seară în mocirla şi circul televiziunilor.
Greu de potrivit mirodeniile, bruma de umor cât ar fi de suculentă nu ajunge să
nuanţeze propriile consideraţii şi convingeri, formate deja în mintea
consumatorului de sticlă(TV in loc de vin). Cu ce să-l mai surprinzi şi să-i stârneşti interesul.
Lui Ilie Chelariu îi reuşeste, atunci când ia distanţa
cuvenită pentru că limbajul are savoare şi pigmentează tablourile, îngroşând
după caz, sau apelând la subtilităţi, în caragealescul de trei parale al
momentului pe care-l parcurgem.
Foloseşte adesea în textul său stilizări memorabile,
adevărate definiţii care-ţi rămân agăţate de memorie ca nişte piercinguri. Nu
uită să le pregătească o intrarea cât mai plastică, plasându-le firesc într-un
context general, cu stăpânirea de sine a unui om cultivat care, să zicem, a
călcat într-o balegă. Să dau un exemplu:
În
SUA, anual se organizează o competiţie pentru cea mai bună definiţie a unui
termen contemnporan. Pentru 2010, acesta a fost political correctnes. Iată
câştigătorul(şi urmează
definiţia): „ Corectitudinea politică
este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică şi promovată rapid
de mass-media oficială lipsită de scrupule, care susţine că e întrutotul
posibil să apuci o bucată de căcat de
partea curată”.
Să mai extragem la întâmplare câteva definiţii:
Diplomat _Se zice că un diplomat este cineva
care-ţi poate spune să te duci la dracu’ în aşa fel încât să aştepţi cu
nerăbdare călătoria.
Berceni _ E adevărat că Berceni e un cartier proletar, de blocuri, în care o bună parte din
populaţie crede că Guţă e mai tare ca Pavarotti, Bethoven e un câine mare, iar
Berceanu un constructor de autostrăzi...
Onoarea unei doamne _ stă în tăcerea
unor domni
Viaţă _ Asta-i viaţa, e
grea da’ trece!
Sindicat _ Sindikaka
trage apă.
Firmă _ Doi inşi şi-un
laptop.
Popor
inundat _ Electorat lacustru.
Primim fără îndoială sfaturi pe gratis, vorba vine gratis, că n-o să
te-apuci să dai banii în ani de criză pe cărţi! Te poţi aciui pur şi simplu pe
lângă redacţia vreunei reviste, mai lipeşti un timbru ceva când se expediază la
cei aleşi Cafeneaua literară şi poţi căpăta, din când în când, câte-o carte din
cele trimise la redacţie; „Ia-o şi citeşte-o Ionescule, poate faci şi-o
cronică!” Primim deci sfaturi deosebit de utile care ne îmbogăţesc :
Nu te
certa niciodată cu un prost, că te aduce la nivelul lui şi te bate cu
experienţa.
Când
pui brânză într-o cuşcă de şoareci trebuie să laşi loc şi pentru şoarece.
Dacă eşti bou şi nu vrei să zbori, e bine să ţii minte că ai coarne nu
aripi.
Mai sunt şi altfel de
consideraţii:
Dar
stimate cititor, între ciorba de urzici şi mâncarea de leurdă, să-ţi dăm şi o
veste bună: guvernul român a promis că va asigura slujbe pentru toţi şomerii pe
perioada crizei financiare! A uitat însă să anunţe că ele vor fi oficiate de
preoţi... Sau:
Parcă pentru a ne aduce aminte că dacă eşti călare pe un gard ai puţine
direcţii de ales, meteorologii perfidului Albion ne-au prezis că, la iarnă,
guvernul şi încălzirea globală au să ne-o tragă la gigacalorie de-or să ne sară
gradele din termometre şi din portofele... Nu-i nimic, noi rămânem
consecvenţi:
În ţara asta, unde mama alegătorilor tâmpiţi este veşnic gravidă.
În
timp ce nişte oameni care vorbesc o alţă limbă, dar nu se aud din cauza unor
drujbe pornite, cară scânduri din decorul ţării.
Inevitabil nu puteau
lipsi din tainul acestei cărţi bancurile, reproducem doar câteva lăsându-vă
plăcerea de a le descoperii singuri la lectură.
Zice
un banc, că diferenţa dintre un politician şi un hoţ e că pe primul îl alegi tu
ca să te fure, iar al doilea te alege el pe tine.
În
2014, la Constanţa pe pasarela unui vas ce va pleca în jurul lumii:” _ Domnu’
preşedinte, cum a murit Românica?” „_Nu ştim încă. Tot ce ştim e că la autopsie
s-a zbătut mult!”
Fără îndoială sunt şi platitudini, pagini întregi la
care se putea renunţa după gustul meu, dar atitudinea civică a contat mai mult
se pare decât pretenţiile estetice şi simţul artistic, sfânta mânie a lui Ilie
Chelaru a ieşit în stradă să protesteze cu Masla lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu