Ne despărţim în
opinii, în concepţii, în valori, în opţiuni politice.
Unii suntem daltonişti, o tulburare a percepţiei cromatice care nu
permite celor afectaţi să discearnă culorile, mai ales roşul şi verdele, astfel
că lumea lor e plagiată, deja la modă termenul, de negru şi gri.
Azi Curtea Constituţională judecă un
caz care a tulburat aşezarea naturală a paletei culorilor în viaţa noastră
socială şi politică. Premierul Ponta care vrea să-şi impună culorile, încă de dimineaţă
a bătut în poarta Curţii ca să acopere cu umbra lui lumina Constituţiei.
Va rezista Curtea asediată? Va face o
judecată corectă în lumina legii fundamentale? Cine va merge la Bruxelles, preşedintele sau premierul?
Aş putea încerca un răspuns dacă aş ştii
componenţa pe sexe a celor nouă judecători. (Nu mi-ar fi greu s-o aflu, dar
vreau să mă vreific la sfârşit)
Căţi dintre ei sunt femei? Pentru că doar 0,5% dintre femei, făţă de 8%
dintre bărbaţi, suferă de daltonism. Dacă femeile ar deţine majoritatea în
componenţa Curţii, teoretic am putea fi încredinţaţi că judecata, statistic
vorbind, nu ar putea fi influienţată de daltonism.