Viena văzută de Ion I

De parcă am intrat ȋntr-o sală de bal, singurul bărbat ȋnconjurat de prinţese şi de valsurile lui Johann Strauss. La cine să privesc admirând, cu cine să dansez mai ȋntȃi ca să nu jignesc?

Marii artişti ai lumii sculptori, arhitecţi, pictori, muzicieni au dăruit Vienei faima pe care o merită. Capitală a imperiilor a strâns bogăţii câtă apă s-a scurs în jos pe Dunăre, dar opulenţa nu e afişată şi aerul nu e încărcat de greutatea apăsătoare a comorilor. Se respiră liber spaţiu, căci monumentalele clădiri înconjurate de grădini şi parcuri străjuite de statui, au păstrat vie o epocă în care arta încă se descoperea cu bucurie, nu-şi descoperise limitele, iar ideea de frumos era dominanta, scopul în sine mai presus de utilitatea demersului.

Nu sunt de loc pregătit de a susţine doct o disertaţie orgolioasă despre stilul baroc şi clasic al arhitecturii, sau despre alte lucruri din istoria oraşului vechi înscris de UNESCO în lista monumentelor patrimoniului mondial. Las ca deobicei Nikonul, el oricum îşi expune mai repede  si mai obiectiv decât mine impresiile.

Germania cȃt o zi de post. A zecea zi

Roţile automobilului meu se afundă ȋn ȋntunericul asfaltului. Agăţat cu privirea de linia alba continuă mă concentrez asupra punctului fix ce pare că ne monitorizează de la  egală distanţă să nu ȋncurcăm  coordonatele traiectoriei 

Ȋn urmă şi ȋnnainte, şarpele alunecos ȋşi unduieşte alene trupul mȃngȃiat de lumina farurilor.

Am plecat de la Zwolle dimineaţă pe autostradă ca să ajungem după calculele nostre către seară la Viena. Ȋn Germania spiritul nemţesc şi-a trădat condiţia şi la un anumit moment ne-am blocat ȋn trafic preţ de două ore. Nu am reuşit să desluşesc dacă a fost ȋnsuşi spiritul, vre-o  reparaţie iminentă a drumului,  accident, sau ne-a urmărit pur şi simplu ghinionul. Ȋn rest m-am jucat cu Nikonul fotografiind pe geam peisaje, clădiri spectaculoase, tuneluri, infrastructură rutieră, panouri solare,  avioane,  castele.

Cȃt o zi de post  e  Germania de lungă! Cu opririle noastre scurte, necesare şi eficiente şi cu oprirea de la ei neprevăzută,  ȋn loc de 11  ne-au trebuit 13 ore ca să parcurgem cei 1100 de kilometrii. O fi socotit cineva cȃte kilograme de vopsea albă s-au ȋntins pe linia continua?

Nota: Dupa ce am plecat din Zwolle catre Viena prietenul meu GOOGLE mi-a blocat contul si nu am mai putut posta in blogul meu. De aceea sunt in mare intarziere. Maine despre magnifica Viena.