Înalte chipuri de femei

8 Martie:

La început a fost pictorul

La început a fost pictorul

înmuindu-și în spuma mǎrii penelul. 
Ea, privind cǎtre nord, ţinea deasupra 
un glob luminos.
abia de-i cuprindea inelul cu braţele

În jur aerul se înroșea dimineţii. 
Sub tǎlpile  goale, tot mai albastrele,
fremǎtau valurile. Trupul ei liber,
între cer și pǎmânt
cumpǎnea malurile, astrele.

El, rob frumuseţii se deda risipei. 
În umbra tușelor potrivea înţelesuri,
rǎscolind peste culorile clipei, nisipuri,
Urca pe dealuri,
cobora la șesuri în vale…

Graţia, strigǎ naţia în delir. Și președintele tace… Nu mǎ mir!

          Valul unui tzunami nefericit urâţește de câteva zile faţa Românicǎi, de parcǎ ea însǎși s-ar afla închisǎ cu Gicǎ Popescu în celulǎ și galeria e chematǎ sǎ protesteze și sǎ dea cu huǎǎǎ adversarilor din justiţie. Rușinos e cǎ marii noștrii politicieni, Ponta, Zgonea, Crin, coborâţi din tribuna oficialǎ și îmbrǎcând haina oamenilor simpli, se agitǎ în peluzǎ mai tare decât toţi și cer graţierea pentru hoţi.         

          Trebuie sǎ ne dea de gândit! Oamenii ǎștia fac sondaje, analize, știu cum se distribuie votul majoritar, înseamnǎ cǎ pe kilometrul pǎtrat românul cinstit, e tot mai rar.

          Românica, nu mai e a noastrǎ a oamenilor curaţi, e a lor și ce te faci dacǎ intrǎ toatǎ la mititica! Ei de cine mai sunt votaţi?...

         

          De învǎţǎturǎ de minte:

          Sǎ te ferești de numerar! Nu numǎra like-urile, te lovești de prag și faci cucui. Fii cuminte, ești minoritar și n-ai nici steag de secui… E mai rǎu ca-nainte!

În pagini de revistǎ

          Am gǎsit întâmplǎtor, cu bucurie mǎrturisesc, în paginile revistei Hyperion nr 7,8,9 – 2013, urmele lǎsate de mine în cadrul unei anchete realizate de Petruţ Pârvescu. Mulţumesc Petruţ.

Metronom 5 martie 2014.

Metronom 2014

          Anul acesta pe 9 mai Cornel Chiriac ar fi împlnit 70 de ani. Dar o noapte neagrǎ, în 4 spre 5 martie 1975, a stins lumina care ardea intens în sufletul lui pentru libertate și muzicǎ. Neelucidate pe deplin, ora exactǎ în care lumea a mai pierdut ceva din frumuseţea și nebunia ei deopotrivǎ, cât și circumstanţele care au întrerupt vocea caldǎ a celui care lansa în eter rezonanţele Metronomului.

          Se pare cǎ securitatea româneascǎ a crezut cǎ pote opri timpul, glasul inconfundabil și muzica pe care o fǎcea cunoscutǎ lumii, împlântând tǎișul cuţitului în firavul trup trecǎtor, undeva într-o parcare din München. Corpul i-a fost incinerat și cenușa adusǎ și îngropatǎ în ţarǎ, dar umbra lui luminoasǎ s-a înǎlţat într-o stea și a devenit mit.

          Ieri 5 martie am fost la Club A, înconjurat de oameni minunaţi, mi s-a oferit ocazia sǎ citesc o paginǎ din Dosarul Albaștrii cu referire la Cornel Chiriac. Pentru a reda autenticitatea irespirabilǎ a anilor70-74, am ales sǎ citesc din carte, nota unei informatoare. Se consemna acolo, dupǎ dictare probabil, o ţesǎturǎ grosolanǎ dintr-un scenariu dușmǎnos cu care desigur securitatea ar fi vrut sǎ acopere mitul ce tocmai se nǎștea.

          Am primit de la organizatorul evenimentului comemorativ domnul Radu Nicolescu și un dar de preţ, un CD cu nenumǎrate emisiuni Metronom. Din acest dar la rândul meu am încercat sǎ vǎ dǎruiesc o emisiune cu Jim Morrison. Din pǎcate nu am reusit sǎ o postez. Poate mai târziu...