Metronom 2014

          Anul acesta pe 9 mai Cornel Chiriac ar fi împlnit 70 de ani. Dar o noapte neagrǎ, în 4 spre 5 martie 1975, a stins lumina care ardea intens în sufletul lui pentru libertate și muzicǎ. Neelucidate pe deplin, ora exactǎ în care lumea a mai pierdut ceva din frumuseţea și nebunia ei deopotrivǎ, cât și circumstanţele care au întrerupt vocea caldǎ a celui care lansa în eter rezonanţele Metronomului.

          Se pare cǎ securitatea româneascǎ a crezut cǎ pote opri timpul, glasul inconfundabil și muzica pe care o fǎcea cunoscutǎ lumii, împlântând tǎișul cuţitului în firavul trup trecǎtor, undeva într-o parcare din München. Corpul i-a fost incinerat și cenușa adusǎ și îngropatǎ în ţarǎ, dar umbra lui luminoasǎ s-a înǎlţat într-o stea și a devenit mit.

          Ieri 5 martie am fost la Club A, înconjurat de oameni minunaţi, mi s-a oferit ocazia sǎ citesc o paginǎ din Dosarul Albaștrii cu referire la Cornel Chiriac. Pentru a reda autenticitatea irespirabilǎ a anilor70-74, am ales sǎ citesc din carte, nota unei informatoare. Se consemna acolo, dupǎ dictare probabil, o ţesǎturǎ grosolanǎ dintr-un scenariu dușmǎnos cu care desigur securitatea ar fi vrut sǎ acopere mitul ce tocmai se nǎștea.

          Am primit de la organizatorul evenimentului comemorativ domnul Radu Nicolescu și un dar de preţ, un CD cu nenumǎrate emisiuni Metronom. Din acest dar la rândul meu am încercat sǎ vǎ dǎruiesc o emisiune cu Jim Morrison. Din pǎcate nu am reusit sǎ o postez. Poate mai târziu...