Arde focul

          Oare mai putem suporta încǎ un plagiat din partea lui Ponta? Ieri a venit în parlament ca premier al unui nou guvern, care nu mai e al USL, ci al unui alt gulaș politic, fluturând în mâini, ca un cearșaf de fatǎ mare, plagiatul 100% al vechiului program de guvernare. În fond are și el dreptate. La ce bun sǎ se risipeascǎ energetic într-un alt program, are prioritǎţi guvernamentale, ministrese tinere care-i vor ocupa timpul sǎ le iniţieze, sǎ le creascǎ…

          Notam aceste lucruri înainte de a deveni captiv la televizor, spectacolului scǎpat din mâini la un moment dat de regizorul de platou. Viaţa ca întotdeauna a bǎtut filmul lǎsând în urmǎ imaginaţia scenaristului.

          Televiziunea, mi-a oferit de-a lungul timpului în direct momente unice, uneori emoţionante, primul pas pe lunǎ, alteori dramatice, așteptarea notei Nadiei de la Moscova, sau de încântare aproape de necrezut venind de la fotbal, parcursul naţionalei în Campionatul Mondial din America,(cum s-a ajuns tot ieri la marţea neagrǎ a fotbalului!), sau momente istorice care m-au dezamǎgit când s-au dovedit regizate în Decembrie 89. Am vǎzut în direct avionele contopindu-se cu Turnurile Gemene, mineriade, lovituri de stat dacǎ nu deranjeazǎ, linșaje mediatice și multe altele.

          Ce mi-a oferit aceastǎ altǎ zi de 4 martie rǎmasǎ fatidicǎ, a cutremurului? Între altele, precizarea retoricǎ a lui Crin Antonescu încredinţându-l pe Ponta, care încǎ se mai învârtea ca o balerinǎ pe poante în jurul liberalului, doar doar ar mai obţine niște voturi de la naivi, cǎ USL-ul nu mai existǎ.

          I s-a adresat direct, frust, copreședintelui:

          – Hai sǎ demisionǎm amândoi din funcţiile pe care ni le-a dat USL-ul împreunǎ, eu ca președinte al senatului, dumneavoastrǎ ca premier!

N-aveţi acest curaj? Nu știti ce e onoarea? Eu dacǎ pierd șefia senatului sunt același, ba încǎ am mâinile și mai libere, dumneavoastrǎ daca nu mai sunteţi premier, nu mai sunteţi nimic!

          Nu sunt fan al lui Crin, n-am cum sǎ fiu. Parcǎ ardea un foc, în salǎ se striga demisia.

          Mâinile, domnule premier, ce faceţi cu mâinile!?...