joi, 14 august 2014

Literaţii de la Mititica



          O slǎbiciune a trupului m-a ţinut câteva zile departe de spectacolul internetului, pe care probabil și spun aici o platitudine doar spectacolul vieţii îl poate depǎși. Cât sǎ reziste și organismul, adicǎ trupul, cu tot ce are întrânsul? Cǎ dacǎ iei și analizezi în dimensiunile ei o simplǎ minge de footbal, dintre milioanele care se rostogolesc în iarbǎ, pe maidan sau pe marile stadioane ale lumii, lovitǎ de ghetele nemiloase ale unui Garet Bale sau Ronaldo, sau mângâiatǎ tandru de un artist ca Mesi ce te-ar face sǎ roșești sub rochia miresi dacǎ ai fi scafandru și ai avea o fǎrâmǎ de simţire în inimǎ. Dar mingea aia rotundǎ, sub piele n-are nimic, nici mǎcar acolo douǎ trei obiele... Doar aer sub presiune. De la o vreme, nu mai are nici șiret, nici conștiinţǎ, nici coprehensiune și tot se dezumflǎ, încet-încet.
          Probabil sistemul meu imunitar, precar, s-a șubrezit de tot când a vǎzut sistemul lor mafiot șocat, sub izbiturile de par ale procurorilor. DNA-ul ǎla al ororilor n-are mamǎ, n-are tatǎ și nici judecǎtoarele, sentimentul surorilor. Bietului Felix, i s-a luat și Ica și soarele! Tare supǎrat am fost cǎ n-am putut participa în transhumanţa Antenelor pe asfaltul Cotrocenilor cu mioarele la pǎscut. Uff, ce m-a durut la șezut!
          Mai e timp, n-a trecut vacanţa mare! Poate ieșim din nou la plimbare cu Șova sau Mazarin de Constanţa, cu Duicu și ceilalţi nevinovaţi penali din circotecǎ. Mǎrșǎluim pânǎ la Giurgiu, prin Alexandria direct și ne oprim la bibliotecǎ, sǎ ne lǎsǎm cǎrţile. Egali de talentaţi, strânși din toate pǎrţile într-un proiect literar comun.
          Abia acum am dezlegat șarada, de ce-și dorea atât de mult autostrada!... Vicepremierul Dragnea nu era nebun și nici nu prevedea neapǎrat un tun comercial. Doar, vizionar, el o vedea pe Bombonica în ovaţii, acordând un premiu special pentru literaţii de la Mititica.
Plai bǎlai – pamflete

luni, 11 august 2014

35 and FABULOUS



          Ușoarǎ ca un fulg e femeia când danseazǎ. Corpul ei întins în ochiul vânǎtorului paralizat de admiraţie freamǎtǎ la gândul cǎ aerul ca un arc, punte deasupra prǎpastiei, s-ar putea frânge. Saltul are naturaleţe și ţinutǎ, înǎlţime și eleganţǎ. Deasupra frunţii, luna(ooo, ce lunǎ plinǎ!) își ţesuse razele într-o plasǎ de siguranţǎ...
          La Lumi în curte, abia dupǎ ora 24 a început petrecerea. Grǎtarul încins din vreme, vinul și berile, au urnit mai greu întâmplarea de 35 de ani a fiicei mele. M-am așezat strategic pe un scaun ca sǎ-mi pot tulbura gândurile și sǎ iau distanţǎ. Experienţa celorlalţi 30 de ani, dincolo de lumea lor, îmi dǎdea dreptul sǎ privesc totul retras într-un ochi de sticlǎ.
M-a ajutat și muzica ce se revǎrsa dintr-un laptop, cu unduiri cunoscute, animatǎ de dj ADI, care își pǎrǎsise îndeletnicirea de grataragiu.(Bun grǎtarul!)
          La un momentdat, cum spuneam, dupǎ orele 24, pe ringul improvizat dansau fetele: Rami, Flore, Cristina, Lumi, Ralu, Ioni, Rodica, Maria, Ada  
          Erau și câţiva bǎieţi pe acolo. 
          Tortul pentru zâne, bineînţeles, de la Cofetǎria Irina

sâmbătă, 9 august 2014

Cǎtușe jucǎușe




           Sunt unele teorii știinţifice care confirmǎ ce ni se pare cǎ simţim și noi cu acuitate, cǎ timpul, scǎpat din control, se grǎbește. Am avut parte în ultimii 3o de ani de o comprimare nebunǎ și o ardere acceleratǎ a etapelor, de parcǎ cineva în reactoare atomice experimenteazǎ noul curs al istoriei.

Anomalii climatice, tulburǎri profunde în scoarţa planetei și în pǎtura de ozon, au mișcat în noi cǎrǎmizile originale și zidul de apǎrare pare sǎ fi fost atins de un virus.
          Senzaţia indusǎ este cǎ în straturile sociale s-au produs grave alunecǎri de teren, mai ales datoritǎ defrișarii descreierate a pǎdurilor seculare. Sute de mii de hectare au fost rase de pe suprafeţele versanţilor și animale sǎlbatice înfometate, preistorice, au ieșit la drumul mare cu chipurile lor scabroase, intrând în pielea unor bipede mutante. Numai cǎ bipedele cele mai importante și-au fǎcut imperii media care sǎ lucreze zi-noapte la umanizarea și lustruirea trǎsǎturilor lor varanice, savante.
          Așa am ajuns la Varanul zilei, civilizat Intact întratât, încât ajunsese noapte de noapte pastorul Gâdea, gâdilându-l pe rât, sǎ-l spele pe dinţi într-un ocean de lapte și miere, dupǎ ce ziua întreagǎ uselise la Grifco partidele, când nu avea vise erotice cu președinţi suspendaţi, sau se hârjonise, ca Ulise, cu silfidele fierbinţi și exotice din justiţie.
          Mai bine joi searǎ suferea de inaniţie, decât sǎ cearǎ nevestei varzǎ cu cârnaţi! Sau, o fi de la vin?... O fi fost stricat.
          Ciudat, cum e viaţa! 
          Bun creștin s-a culcat cu nevasta și dimineaţa s-a trezit în cǎtușe cu ICA în pat. 
Notǎ:
          Jos pǎlǎria pentru domnișoara justiţie!
          Se zice cǎ nu e frumos sǎ te bucuri de necazul omului, dar el prea și-a fǎcut mendrele pe tulpina pomului...
Un pamflet. 
            

vineri, 8 august 2014

Porţi



Sǎ-ngenunchi
falnicul trunchi
de stejar
și sǎ-l dobori
sub clar de lunǎ plinǎ.

În luminișul pǎdurii.
sar așchii,
potolite scântei,
spiritele rele lovite
de gura securii

Sǎ-l cobori
în spate,
joi sau marţi,
nu în zi de post.

Stejarul e greu,
n-are rost
când împarţi
tainul, jumǎtate
cu Dumnezeu

Iar festinul apoi,
pe ștergar întins
în iarba cositǎ,
cu caș de oi nins, pitǎ
și slanǎ afumatǎ

stropitǎ din plin
cu horincǎ
și la sfârșit,
o junincǎ
prǎbușitǎ în jar

îmbǎtatǎ cu vin, sfânt, sec,
lângǎ un berbec.

Cǎ nu-i pomanǎ
și nici copârșeu
de vâslit
peste apa morţilor...

Eu, doar petrec
îngropând
în cuvânt
stâlpii porţilor

Cioplesc semnele mute.

Leg cu migalǎ
noduri la sfoarǎ,
în pomul vieţii
urc șarpele
înfǎșurat în spiralǎ.

Vǎd pǎsǎrile cerului
scǎldate în soarele
dimineţii de varǎ,
dintele lupului,
colacul, rozeta, crucea...

Aplecat asupra
trupului meu trec,
pe sub hǎizașul porţii,
toate
cuvintele