Privind asearǎ la Rareș Bogdan (un om
destul de mic în îngâmfarea lui transatlanticǎ, dar cu un oarecare farmec) confruntarea
dintre Predoiu și Zgonea, am avut senzaţia, vis a vis de președintele Camerei
Deputaţilor, cǎ am în faţǎ un gater, pus pe treabǎ sǎ înghitǎ câteva zeci de
hectare de pǎdure aflate în proprietatea Uniunii Creștin Liberale. N-am vǎzut
lǎcǎtuș mecanic reorientat profesional, mai calificat și dedicat misiunii sale nobile
de a fabrica pe bandǎ rulantǎ cheresteaua necesarǎ pentru coșciugele naţiei! Sicrie
normale – pentru opoziţie și sicrie speciale, model S18 A – pentru eroii
majoritari PSD pierduţi în încercǎrile politice. Famfara ministrului Oprea
asigurǎ desigur cazurile în speţǎ cu solemnitatea momentului.
Un iz istoric de cadavre, amestecat cu
transpiraţie și parfum Coco Chanel no. 5, rǎzbǎtea din studioul Realitǎţii prin
ecranul televizorului. Dar catastrofic era rumegușul ce-ţi intra în urechi, în
piele și-n ochi, împrǎștiat din tulumba democraticǎ neobositǎ a Președintelui
camerei inferioare a parlamentului.
Practic el nu venise la Jocuri de
putere pentru susţinerea candidatului sǎu, ci ca sǎ-și arate capacitatea prolificǎ
de a produce rumeguș, cu care sǎ acopere murmurul celor din opoziţie în calitate
lui de viitor președinte al Partidului Social Democrat.
Degeaba încerca Predoiu, bǎiat
subţire, sǎ-l opreascǎ galeș din privire! Sau bietul Rareș, cu înţelepciune, îi
bǎtea ţǎrușul în emisiune, sǎ mai și respire!
Omul cu rumegușul, zgonos din fire – avea
o misiune!
Plai bãlai - pamflete politice,
