Omul de rumeguș

          Privind asearǎ la Rareș Bogdan (un om destul de mic în îngâmfarea lui transatlanticǎ, dar cu un oarecare farmec) confruntarea dintre Predoiu și Zgonea, am avut senzaţia, vis a vis de președintele Camerei Deputaţilor, cǎ am în faţǎ un gater, pus pe treabǎ sǎ înghitǎ câteva zeci de hectare de pǎdure aflate în proprietatea Uniunii Creștin Liberale. N-am vǎzut lǎcǎtuș mecanic reorientat profesional, mai calificat și dedicat misiunii sale nobile de a fabrica pe bandǎ rulantǎ cheresteaua necesarǎ pentru coșciugele naţiei! Sicrie normale – pentru opoziţie și sicrie speciale, model S18 A – pentru eroii majoritari PSD pierduţi în încercǎrile politice. Famfara ministrului Oprea asigurǎ desigur cazurile în speţǎ cu solemnitatea momentului.

          Un iz istoric de cadavre, amestecat cu transpiraţie și parfum Coco Chanel no. 5, rǎzbǎtea din studioul Realitǎţii prin ecranul televizorului. Dar catastrofic era rumegușul ce-ţi intra în urechi, în piele și-n ochi, împrǎștiat din tulumba democraticǎ neobositǎ a Președintelui camerei inferioare a parlamentului.

          Practic el nu venise la Jocuri de putere pentru susţinerea candidatului sǎu, ci ca sǎ-și arate capacitatea prolificǎ de a produce rumeguș, cu care sǎ acopere murmurul celor din opoziţie în calitate lui de viitor președinte al Partidului Social Democrat.

          Degeaba încerca Predoiu, bǎiat subţire, sǎ-l opreascǎ galeș din privire! Sau bietul Rareș, cu înţelepciune, îi bǎtea ţǎrușul în emisiune, sǎ mai și respire!

          Omul cu rumegușul, zgonos din fire – avea o misiune!

Plai bãlai - pamflete politice,